mah flocosule, tat'tu i-acasa?

by "Ramses III"

cum sa-ti povestesc eu intr-un text asa cum ai vrea tu, totul ca sa intelegi cine e tatal meu, n-am cum, mie imi trebuie cel putin doua letopisete si un papirus si tot nu ar ajunge.
lui tata i-am zis tata dintotdeauna, nu i-am zis tati, sau taticu' sau nu mai stiu cum, pentru ca tata ii venea cel mai bine.
daca va zic ca tata stie totul si stie sa faca totul nu m-ati crede, nu aveti cum, ati zice ca nu exista om care sa le stie pe toate, ae, uite ca este si se cheama tata. Lucruri bune despre tata am o groaza de zis, si nu am spatiu aici, de aceea profit de faptul ca el nu citeste blogu asta si m-apuc sa caut in sertarele memoriei ce nu-mi place la el:
1. tata ma punea sa ma tund cand imi crestea pleata aia a mea alba un pic mai mare de 4cm (subliniez alba nu blonda), drept urmare datorita veleitatilor mele actoricesti si tragedicesti care sincer mergeau cu toata lumea inafara de tata, urlam ca din gura de sarpe cu clopotei pana ma facea calugar shaolin la frizura.
2. tata nu a vrut sa ma invete sah, desi acu stau la indoiala daca el sau eu nu am vrut, dar de oarece el e parinte putea sa insiste mai mult, dat fiind faptul ca el juca cel mai bine sah din toti oamenii pe care-i cunosc personal pe pamant.
3. odata dupa ce l-am speriat si a scapat un lighean plin de capsuni pe hol, mi-a dat o nuia de salcie la cur (ca atat a apucat- doar una) de m-a usturat si varful degetelor cam o luna si acu parca am o furnicatura.
4. tata gaseste ciuperci chiar daca eu ca chioru (si nu doar eu, poate sa treaca toata lumea) calc pe ele si nu le vad, conform principiilor de viata fiul terbuie sa-si intreaca tatal - da de unde... mi le da sa le miros si tot degeaba.
5. tata prinde pesti si cu un carlig facut dintr-o bucata de sarma, pot sa iei cele mai performante linguri si alte alea ca pestele trage la el ca diaconu la tamaie (n-am gasit alta rima) deci conform principiului de mai sus
6. tata intotdeauna cand se enerva pe mine, intotdeauna folosea niste expresii care cu greu le-ai gasi loc intr-un vocabular, argou sau chiar dictionar. gen: "paizuc, ce esti!" sau "nu fi ca o pisoarca!", sau expresii care normal ar insemna altceva in viata de zi cu zi. gen: "esti o lepra!","bah luca/luchici!" sau "teleleu tanasa nici afara nici in casa".
7. ironia si autoironia se transmite genetic, eu am trecut asta la rele
8. cu tata am inceput traseele, de oarece la inceput eram mic cand ma lua cu el si alergam eu cat alergam ca besmeticu si cam la un sfert de drum se ducea toata energia, si apoi normal incepeau sa ma doara picioarele de la spate si incepeam sa urlu si ma puneam in mijlocu drumului in cur si jucam tragedia lui Aeschil, iar tata ma salta in rucsac la intoarcere ca ce era sa faca (o bila alba)
9. tata avea ca profesie dupa ce crescusem cea de invatator/profesor, deci aveam dupa mine intotdeauna inscripta "pui de-nvatator"
10. rezultand din punctu 9. cum nu toti se nascusera genii tata le cam trosnea caietele de note si cu note de doi, iar cateodata eu trebuia sa platesc pt asta
11. de oarece eu am stat mai toata copilaria la tara am avut un ditamai cainele de paza, care daca doar te atingeai de poarta mea sau gardul meu sau nucul de la poarta latra ca o sirena de pompieri, exact, trezea juma de strada, si atunci tata a inventat expresia: "Vezi cine latra la caine" in primul moment te si gandesti ca sta cineva in genunchi cu limba scoasa si latra la cainele nostru care cu o moaca inteleapta fumeaza ceva si da din cap a aprobare din cusca lui.
12. poeziile intepatoare, tata pe langa toate era si poet si prozator de vocatie gresita, tata mi-ti vorbea in rime cand si cum, in rime d'alea de satira si umor. asta ar fi fost o bila alba in general dar de oarece cateodata sufeream moraliceste il trec cu eroism aici.
13. mi-a demonstrat ca dzeu nu exista, si tata sincer acu, nu era mers la biserica, zicea las-sa se duca aia cu pacate, in schimb tata iubea biserica foarte mult, drept pt care 95% din injuraturile lui erau strict legate de biserica, chiar si "ceara masii" acu imi dau seama ca tot de la biserica se trage.
14. tata nu e milionar si acu sufar din cauza asta, da nu-i bai

Il iubesc pe tatal meu, si il respect foarte mult, lui nu i-am spus chestiile astea, si poate ca degraba nu o sa i le zic, (cred ca le stie - oare cred ca cu asta scap ) dar acum voiam sa va zic voua ca fara tata eu nu as fi semanat nici pe departe cu subsemnatul, intotdeauna am incercat sa-l intrec, sa calatoresc mult mai mult decat a facut-o el, sa fac lucrurile cat de cat cum le-a facut el, sunt constient ca nu-l pot inca intrece, cred ca il voi intrece in toate pe tatal meu doar atunci cand eu voi avea propriul meu fiu, pana atunci insa am sa ma zbat sa-i fiu egal. Ca sa-l pot caracteriza pe tatal meu intr-un cuvant si ca sa vi-l formati in minte - tatal meu este un robinson. El ar putea reinventa lumea de la inceput daca ar fi nevoie, el ar putea construi piramidele si picta tavanul capelei sixtine, ar putea finisa ouale faberge si motorul cu reactie, ar putea altoi vita de vie si ar putea rescrie iliada si odiseea.
Tatal meu s-a nascut de ziua muncii si intotdeauna s-a odihnit doar pentru a se apuca iar de ceva nou.