miercuri, 6 mai 2009

la pescarusi

by Lensky

Ala micu intotdeauna s-a simtit legat de apa intr-un mod parintesc, tatal lui era pescar, nu in sensul adevarat, sensul pescarului descris de Hemngway ci in sensul ca isi hranea familia de trei copii din pescuit. Cand venea in fuga de la scoala agatat de ghiozdanul un pic cam mare pentru varsta lui, maica-sa il certa intotdeauna, obicei de educatie transmis din mosi stramosii ei: copilu daca nu-l mangai cu doua la cur nu stie de respect fata de parinti. Din cauza asta chiar daca o iubea pe maica-sa in felul obisnuit, dragostea cea mare se revarsa catre tatal sau, care intotdeauna ii lua partea, ii semna carnetul de note fara sa-l certe pentru notele mici, ii aducea bomboane cu menta pe ascuns doar pentru el (pe urma aflase ca asa facea si cu ceilalti frati), ii ascundea micile aventuri si nu-l batea cand trebuia sa schimbe odata la doua saptamani geamul vecinului de desubt.
Tatal lui il lua pe el si pe fratii sai in calatorii cu cortul sau cu bicicleta, cautau intotdeauna golfulete ascunse de ochiul lumii si campau. Fratii mai mari dormeau intr-un sac de dormit, iar el cu tatal lui in altul. Cand mergeau pe malul marii pe dunga spumoasa lasata de marea care se retragea tatal sau il lua in spate iar el desfacea mainile aripi si le flutura ca un pescarus. Porecla de Pescarus i-a ramas pana mai dupa liceu. Tatal lui il lua intotdeauna la magazinul de peste, cand dupa revolutie isi deschisese mica afacere din pescarit, ca sa-i arate cum merge treaba si cum trebuie sa procedeze intr-un caz sau altul. De oarece era cel mai mic dintre frati, ca-n mai toate povestile era si cel mai necajit de toti, nu avea un corp atletic ca si fratii lui ci era slab si lung, nu avea succes la fete ca ceilalti frati ci tinea jurnale ascunse, nu se juca fotbal cu ceilalti copii ci citea Marcel Proust sau Andre Gide, intotdeauna manca bataie cand lua parte la vreuna, se ascundea cand apareau oaspeti si avea o tainica atractie catre carti din cauza aceasta tatal lui i-a acordat status quo de intelectual sau viitoarea minte ascutita care va face facultate si masterat si apoi va prinde o bursa in strainatate devenind astfel un om cu un viitor mai bun decat al lui. Tatal lui voia ca ala micu sa devina ceea ce el nu a reusit in viata sa devina un om invatat care sa nu munceasca din greu cu mainile (nu ca el, tatal sau ari fi facut asa ceva efectiv).
Astfel devenise o prioritate ca ala micu sa dea la cea mai buna facultate din tara si anume una economica. Ala micu voia sa fie arhitect insa tatal lui nu suferea ideea ca ala micu sa ajunga zidar, pentru el asta insemna arhitectura, cu toate induplecarile mamei si al lui ala micu tatal nu s-a lasat induplecat. Ala micu insa a fugit de acasa si timp de aproape opt luni a cutreierat o bucatica de lume impreuna cu un prieten de-al sau. Cand in sfarsit l-a gasit politia si l-a adus in fata parintilor, maica-sa l-a luat in brate plangand fara nici un cuvant, tatal sau in schimb nu i-a mai vorbit din ziua aia decat scurt si rece, si era distant.
Ala micu a dat la facultatea de finante si avea doar note mari, se angajase si trecea din ce in ce mai rar pe acasa, cateodata maica-sa si cate un frate mai treceau sa-l vada.
Ala micu implinise 26 de ani cand primise titlul de doctor in stiinte economice cu magna cum laudae, apoi a acceptat sa lucreze pentru o mare firma de consultanta de pe Tamisa, departe de casa, venea la Craciun si de Paste, apoi doar de Craciun apoi odata la doi ani, iar cand trecea mama-sa il recunostea din prima dar tatal sau se tinea la fel distant. In toti acesti ani ala micu voia sa se duca la tatal lui si sa-l imbratiseze, sa-i spuna sa-l ierte si sa-i spuna cat de mult i-a lipsit vorba lui buna, insa un soi de mandrie il oprea intotdeauna cand dadea ochii cu el.
Ala micu a ajuns partener in firma la care lucra adica cea mai mare onoare in compania lui, si primul lui gand a fost sa-si sune tatal. A iesit pe balconul penultimului etaj al cladirii de 65 de etaje si a format numarul de acasa, un glas hotarat un pic ragusit de barbat i-a raspuns:
"Alo! Da"
"Tata?"
"Robert?... sunt eu, Victor, tata a avut un infarct aseara, azi dimineata ...a murit".

Un comentariu:

ia zi