miercuri, 23 iulie 2008

fan jp sartre


Imi plac strugurii foarte mult, pt ca limbile ceasului se intalnesc foarte des pe parcursul zilei, desi o ploita nu strica niciodata unei holde de grane. Stiu de la tata ca fara munca nu ajungi departe, si pe propria-mi piele stiu ca si fara bocanci nu ajungi departe, sau la fel cine nu se scoala de dmineata nu ajunge prea departe. Imi place sa miros paginile cartilor si sa mangai pisicile, care poate ar manca soarecii care ar roade acele pagini scrise de faimosi si clasici scriitori astazi morti si vii in memoriile noastre.
Fusta mea alba atrage tantarii care roiesc in jurul ei ca in jurul unei lampi si isi parlesc aripile, ce n-as da si eu sa am aripi sa pot sa privesc orice film as vrea eu, tu ca intotdeauna te-ai murdarit de frisca la coltul gurii. As bea cerneala cu care s-a scris „divina comedie” pentru ca sa nu trebuiasca mai tarziu sa ma plictisesc impuscand nigerienii care nu sunt din tribul meu, economisesc gloantele pe ursii polari, astept ca oricum sunt pe cale de disparitie, cu incalzirea globala nu te joci de-a v-ati ascunselea.
Cred intr-unul d-zeu, si-i citesc toate cartile sfinte decameronice, coranice, refuz sa citesc tora, le citesc si vad ca toate sunt scrise pe aceeasi tema, toate au un mesia, un potop si o presarare de cateva minuni, n-am ce sa le reprosez scribilor de atunci, pun pariu ca minune ca i-phone-ul le-ar zdruncina credinta, dar sa lasam iaurturile si industria lor pe seama albinelor. Motocicleta mea consuma atata gazolina cat are nevoie, ii place Iranul si Venezuela, dar si Arabia Saudita, dar de asta e Triumph al campurilor petrolifere, mie nu-mi prea place, cred ca am motorul defect, simturile amortite si casca pe-o parte. In schimb fotografia dupa cum zice Misu va salva mai multe suflete decat arhanghelii si parastasul mamei lor. O zi sa lingi inghetata si sa mori de dor de duca, dar destul cu aberatiile antisemite si sa incepem bancul anului cu cei doi handbalisti care s-au culcat cu Freud pentru bani. Saptamana trecuta catarandu-ne pe niste piscuri, mai sa se rupa franghia realitatii, insa dupa ce am muiat coltul de paine in marea plina de pesti ne-am culcat pe un pat de Kalasnikov AK-47, visand imensele piramide in forma lor conica.
In Spania povestea cineva ca te iau taurii intr-un corn cu lapte, dar degresat ca sa nu devii obez ca americanii care primii au pasit pe luna, sau pe saptamana depinde de regim. Pentru ca sa nu ne doara in pix trebuie ca banii sa fie cat mai securizati si bursa sa fie verde ca un cameleon, dar durerea interioara vazuta in oglinda, se poate sparge aruncand cu ng fu panda. Hai sa trecem la lucrurile care dor cu adevarat, la acei faguri care nu au forma perfecta cunoscuta in geometrie ca forma perfecta de facgure. Principalul e sa fii actorul secundar de Oskar care apare sezonier si zice ca „Fuck war, too”

3 comentarii:

  1. :) am fost si noi odata fani ionesco, sartre, camus si kafka...si ce-am ajuns?

    RăspundețiȘtergere
  2. acum nu mai recunosc decat vechile paduri de salcam unde iubirea plangea pe malul unui rau...
    viena este orasul toamnei...
    eu am ochi de catifea

    RăspundețiȘtergere

ia zi