luni, 5 mai 2008

doua palme

Sunt ultima picatura de whiskey din sticla rasturnata pe masa ce cauta inghititura, sunt glontul care sfarteca vazduhul cautand o inima, sunt decibelul provocat de melodia ce cauta o ureche, se aude sunetul produs de atingerea in viteza a palmei de obraz, de doua ori.
Treziiiiireaaaa, iar e opt mah? Imi bag picioarele in ea de viata la ora opt, cand in gura ai un gust amar, zici ca mirosi a fericire, dar iti cam pute gura, iar pleoapele cantaresc doua kile, fiecare, iar somnul daca ar fi un personaj real, apoi, aici, in camera mea ar fi intins pe jos la podea, impuscat in cap si cu rana inca fumeganda. Apas pe toate butoanele ca sa opresc soneria telefonului, apoi incerc sa ma ce mi-e mama cand ma-ntind, si in sfarsit copacel cu parul valvoi prind o pozitie verticala pe scara umanitatii, veriga ultima si rationala a regnului animal, iau periuta si pasta de dinti si ma indrept cu pasi nesiguri ca a unui nou nascut in fiecare zi spre buda.
Urmeaza binecunoscutul sunet dublu produs iarasi la atingerea in viteza bla bla bla, cine dracu e asta, ieri cand ma uitam in oglinda eram altfel, imi frec ochii ca-n desene animate pana vad puncte albastre pe faianta, in oglinda totusi ma priveste cineva strain, bagami-as... ce dracu am fumat aseara, ma pisc de mana... tot ala ma priveste, pun mana sub capacul de toaleta si trosnesc cu putere, tot ala...doi, zece...doi, zece, dau proba de voce, si vocea e schimbata. Aaaaaaaaaaaaaa.
Cineva urla in mine, imi vine sa-l vars, sunt eu prins in pielea aceasta, a altcuiva. Ii mai dau doua palme desi ma doare, il sperii sa iasa, ii bag doua degete in ochi, am sa incerc sa stau linstit pe buda, sa apreciez situatia sau ridicolul ei. Asa ceva nu s-a mai pomenit, sa te culci tu, si sa te scoli el, sunt socat aproape, ar fi bine sa lesin, am auzit ca unii se trezesc. Dumnezeii si hristosii...
Imi revin incet incet...opt si douazeci, bagami-as...inca-s in chiloti, cu pasta de dinti pe fata, dar macar sunt iarasi eu, oricum sper ca seful meu sa nu ma astepte cu ochii mitraliera iar, ca-i sparg capul. Rad un pic si-mi invart ciorapii, piesa de imbracaminte care urmeaza neaparat dupa ce am pe mine chilotii, ma enerveaza la culme in filmele porno cand barbatii goi calare pufaiesc din greu cu ciorapii pe ei, albi ciorapii.
Intru la metrou in graba, simt cum curentul produs de trenul care vine imi loveste isteric obrazul, sar cate doua scari odata, incetisor, rupeti-ai gatul, imi soptesc. Ma inghesui cu capul in coafura blondei care a reusit sa se strecoare in fata mea, ca sa nu ma prinda usile. Si-a proptit fundul bombat in mine, apoi gratie masinistului am strans-o in brate, apoi ea pe mine, adulmecam aerul cu respiratie intretaiata langa urechea ei delicata imbracata cu un cercelus cu pietricica albastrie, apoi ne-am privit, si in sfarsit....cineva ne zice ca atentie ca se deschid usile, eu plec in stanga ea in dreapta.
Afara e soare de primavara, stingher parca, imi scot ochelarii striviti, scuip intr-o parte si apoi imi urmez calea de toate zilele prin parculetul fara frunze, dar plin de cacatei de caini de toate rasele.
Incerc pe trotuarul ingust sa depasesc o femeie mai plinuta, dupa doua incercari imi dau seama ca e grasa, brusc ma supar pe green pis, ca vrea ca sa salvam balenele albastre, la un moment mult asteptat cand greutatea corpului i s-a mutat masiv pe un picior, m-am strecurat cu un pardon pe varful buzelor ca o pisica pe langa ea, vrand sa trec fara sa o ating, dar cu rezultate palpabile.
La poarta ma intampina mosul portar, ce mai faci mos Ion, ce sa fac ma plictisesc, pai nu voiai sa devii nemuritor? Cine eu? Aaa da, vreau,pai si ce-o sa faci daca acum te plictisesti. Cred ca o sa ma plictisesc o vesnicie, hai o zi buna, hai...

Sunt cu aripile desfacute, sus, sus de tot, de asupra forfotei orasului, privesc cu cate-un ochi in jos, vad parcul si niste puncte plimbandu-se la brat pe alei ca prin labirinte, vad masinile ca niste gandacei aliniate in randuri, iarasi daca nu ai uitat se aude sunetul produs de atingerea in viteza a palmei de obraz, de doua ori.
Treziiiiireaaaa, gata nu mai urla, bah ce oameni, sa-mi scape berea din mana nu alta. Cine esti tul? Eu, mirat ma uit in spate, ca poate nu mie mi s-a adresat, normal daca stai si asculti dintr-o parte aceasta este o intrebare aproape retorica, pe care de obicei ti-o pui in oglinda cand ai pierdut o gramada de bani la bursa, sau o fata tocmai ti-a aratat cata ceapa valorezi, tu, tu mah, nu te intoarce. Va rog domnule, nu cred ca ne cunoastem ca sa vorbiti in felul acesta cu mine, ai nu ma-nnebuni, domnule dar, hai gata cu fandoseala, ce inseamna toata povestea asta, care poveste domnule, nu ma lua pe mine cu domnule si stiu ca stii la ce poveste ma refer. Parca l-as cunoaste de undeva daca l-as cunoaste. Daca la povestea cu peretele sa stiti ca am sa vi-l vopsesc chiar in seara asta, deja am cumparat vopseaua, are o spranceana ridicata, aa, stati un pic masina aia era a dumneavoastra? Inseamna ca suntem vecini de bloc si nici nu stiam, pfoai da ce fericire pe capul meu, zambesc ca-n desene animate cu dintii mult la vedere, sa stiti ca am un unchi care lucreaza la un service auto foarte bun, plus ca am asigurare la bicicleta, mah da ce spranceana are, sa nu se rupa de la incordare par eu ingrijorat, si de-odata imi da doua palme cam din senin, si doamne dumnezeule daca existi, dar ma indoiesc. In fata mea sta tipul de dimineata, stii tu, ala in al carui piele ma trezisem, imi pica mandibula pe jos, o cautai o stersei de cot si mi-o potrivii inapoi in gura, pentru ca asa ceva nu e posibil, cum ai dat de mine? Eu am dat de tine? Pai tu m-ai gasit, stai asa, trecem pe langa parc, apoi ne intoarcem si ne asezam pe o bancuta, cerul se uita atent la noi, dar noi tacem. Imi arata degetul, cer scuze ca ti l-am strivit, am acasa tifon, lasa. Tacem iar, ne uitam linistiti cuprinsi dintr-odata de o apocalipsa a calmitatii. Nu ma uit pe furis la el, cum as face de obicei, ii am trasaturile inca proaspete in minte, incretiturile fetei le stiu ca pe ale mele, de fapt amandoi ne uitam undeva departe, dupa statuia cu mainile ridicate la cer din centrul parcului, centrul pamantului. Scoate o tigareta o bate tacticos de pachet mi-o intinde mie, dau din cap ca nu, o mai bate odata de pachet apoi o pune la loc.
Nu stiu ce sa cred, ma mir de calmul meu, sunt atat de calm, si eu, crezi ca ar trebui sa ne adresam cuiva, scoate repede tigara, o bate de pachet, tot repede, o prinde cu coltul buzelor si o aprinde in graba, hehe crezi ca ne-ar crede cineva, ma intorc cu toata figura spre el, dar poate nu ni se intampla doar noua, si ce, crezi ca-i doare-n cur pe careva, de fapt da, eu daca nu inteleg ceva, nu pot sa fac pe altcineva sa inteleaga. Da si mie o tigara, pai parca ..., m-am apucat de azi dimineata. Dar tu nu prea esti vorbaret...lasa ca nici tu nu pari Seneca, cine...
Pe ziar cana de cafea a lasat un cerc, iar unde a curs mai mult lichid literele s-au dilatat, transformand presupun cuvantul razboi in ceva nedescifrabil, haotic si ilizibil, intocmai cum ar trebui scris acest cuvant, nu ma pot misca ca sa-mi largesc arealul vizibilitatii, imi vad creioanele ascutite bine cu care imi place sa desenez pe orice suprafata care ramane curata dintr-un raport sau dare de seama. Sorb incet din cana, imi tin buzele lipite de fierbinteala cafelei pana durerea devine insuportabila, apoi imi musc buza amortita.
Iau din biblioraft raportul despre constructia care urmeaza sa fie finantata, dar nu-mi pot inchipui decat cum se pun caramizile una cate una, cum se ridica schelele incet cu rabdare si calcule, cum mortarul incet se intareste. Ma sufoc, am pieptul strans ca-ntrun cleste, respir aer fierbinte, alerg spre baie si imi bag claia de par sub jetul rece al robinetului. Simt cum fierbinteala ma lasa, sunt lava incandescenta ce ma scurg de pe versantul unui munte, ard totul in calea mea, nu am mila de nimic, deshidratez orice imi iese in cale, sunt focul vesnic care mocneste in pieptul vulcanului si care astazi am explodat, oxigenul imi da puterea eterna, simt raceala raului cum ma raneste.
Merg incet nu ma grabesc, pentru ca ma intalnesc cu ea, trebuie sa fiu la sapte, insa voi intarzia un minut doua, sa nu zica ca sunt disperat cu punctualitatea. Ma gandesc sa-i cumpar o floare, insa mi-e rusine de lumea care se uita si ma judeca, pana imi dau seama ca mi-e indiferent ce crede lumea, ce te uiti mah, mind your own business, ce mah? Imi plac trandafirii albi, ei ii plac trandafirii frumosi, sunt ghimpele mic si ascutit de pe trandafirul tinut cu sfintenie langa inima celei mai frumoase fiinte de pe pamant, oups, imi pare rau ca te-am impuns in degetel, picatura din sangele tau sarat de culoare petalelor s-a scurs pe mine.
Sta cu degetul in gura si cu ochi tristi ma priveste, eu o privesc neajutorat cu mainile in buzunare, vrei sa ti-l tin eu, nu nu, e al meu. Mergem de-a lungul aleii cu fetele ganditoare, din cand in cand isi suge degetul cu suferinta neprefacuta in ochi.
O simt cum ramane un pic in urma nehotarata, ma ia de mana totusi, ma iubesti, o privesc de sus prin ochii mei inalti si dau din cap, din cauza nopdului din gat nu pot vorbi. Am sange pe mana, de pe mana ei, suntem acum uniti prin sange, ce? Au, ia seama ca se spala greu, nu conteaza.
Sunt adancit in visul copilariei cand o nuia e calul meu nazdravan, si cainele mi-e scutier de nadejde in uciderea balaurului, taurul bunicului, care conduce o armata de falnice urzici. Calul multifunctional devine automat cea mai de nadejde sabie, cu care secer urzicile fara mila, dar cum conducatorul lor, taurul nu prea e de acord cu uciderea in masa, ma ajuta cu o impunsatura in partea moale a spatelui sa-mi iau elan in planul de retragere. Zac fara suflare, printre lesuri de urzici, in mana simt pulsul unei inimi, iar scutierul meu devotat ma linge pe fata. Trezireaaaaaaaa, bagami-as iar e ora opt, am un gust dulce de sarut pe gura, iar in mana simt sanul ei, astept totusi infrigurat cele doua palme. Cineva imi ciufuleste ciuful, doamne visez oare, multumesc doamne, nu stiam ca esti asa credincios. acum da.
In fata zorilor ma simt altcineva, cel dinauntrul meu acum e la suprafata, nu cad prada panicii, acum am doi ochi noi, simturile ascutite, perceptia diferita si calculata, si urme de palme pe obraz.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ia zi