miercuri, 29 aprilie 2009
I ♥ NY
...we will always have paris... stau in cot si-mi fumez linistit tigara, am in mine o liniste adanca, chiar daca noaptea sub mine orasul e intr-o verva de nedescris, totusi e o agitatie calma, sunt sus la etajul 86, si ma uit ca un zeu in jos la taxiurile mici ca niste scarabei, la podul brooklyn, la cladirea chrysler, o gardiana ma bate pe umar si ma pune sa sting tigara, are you some kind of idiot? yes one of a kind!
...asta la vista baby... intorc capul insa ea deja a disparut dupa coltul cafenelei, prin geamurile mari arata deformata, capul tuguiat si sanii mari, zambesc in gand, cred, pentru ca la suprafata cu coltul zambetului agatasem o tigara aproape stinsa, uitasem sa respir. time sq imi parea intunecat iar poza mare luminata a lui sean john parea stinsa, zambetul mi s-a inecat in fum, cineva din spate mi-a soptit :nu am sa o mai vad niciodata pentru ca sunt un om de nimic. nu m-am intors speriat, stiam ca demonii ma urmareau... mirosea a sulf
I ♥ NY ... stau pe chei si din departare statuia libertatii imi face cu mana, pe alaturi niste jamaicani faceau tumbe si cereau cativa dolari pentru asta, cand au venit in dreptul meu imi aprindeam tigara cu vechea mea bricheta zgariata zipper cadou de la tata poate, de oarece briza batea insistent, iar gazul era pe terminate, a durat pana sa mi-o aprind, iar jamaicanul nu m-a mai asteptat si a plecat cu sapca, plina de marunt mai departe, am cautat prin buzunare si am scos bancnota aia de doi dolari. ultimii mei bani de cateva saptamani, am pastrat-o din clipa in care am calcat pe pamantul american, nu am dat-o pe un hot dog cand mi-era foame, am ascuns-o cand negrii imi cereau portofelul vesnic gol, am privit scena independentei cand eram deprimat, si ma gandeam ca daca plec candva acasa asta sa fie amintirea mea de aici...
jesus fucking christ ... introduc un quarter in telefon si formez numarul, de la capatul celalalt o doamna ce mirosea a lavanda si sapun imi spune ca am gresit numarul, nu sta nici o betsy aici, is this 7233539? fuck off you son of a bitch clank... incerc sa recuperez quarterul, dar e deja mancat. ma urc deprimat aproape in masina, cheile le-am uitat langa telefon, aici o doamna cu fundul foarte mare imi acopera aria de intrare, ma duc la geamul de vis a vis si-i cer cheile, nu mi le da, acra cum e, le duce la politie ca de unde stie ea ca sunt ale mele...ii arat cartea de credit cu numele meu, cardul gold a facut-o chiar buna la suflet dintr-odata, imi da cheile fara sa se intrebe de ce i-am aratat cardul, nu avea nici o legatura cu cheile sau indiciu ca as fi eu stapanul acelor chei, power of money ...demarez si plec plin de manie din statul asta, in pensylvania imi aduc aminte ca foaia cu numarul ei am lasat-o pe geamul benzinariei si franez brusc...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
dintotdeauna tin minte ca n-am apreciat randurile tale care la suprafata nu formeaza o linie clara si cu sens...nu stiu daca asta te formeaza ca un tot intreg si daca fragmente rupte e definitia a ceea ce faci, dar ce sa spun man, sunt aici in fiecare zi sa vad daca a mai aparut ceva, daca ai mai vomat vreo idee mareata pt salvarea pamantului verde
RăspundețiȘtergere