fragmente rupte

Mutare

2009-07-11T11:15:00.000+03:00

M-am mutat AICI.

la interfon

2009-07-08T10:02:00.011+03:00

ianuarie 20, ora 23.04, 3°

- alo, da!
- da, buna ziua, sunt postasul, deschideti-mi va rog.
- da? pai postasul are cheile lui.
- pai le-a uitat acasa... le-am uitat adica... acasa le-am uitat, deschide-ti va rog!
- da, dar postasul are dublicat plus ca noi avem postarita..
- pai postarita a fost pana ieri, ca si-a facut operatie de schimbare de sex... mi-am facut operatie de schimbare de sex si...si de voce si s-a rupt dublicatul, deschideti va rog!
- da?
- da, hai va rog deschideti, va implor ca inghet aici
- si care e numele postaritei?
- ?!?
- a?
- da poate a venit salvarea! deschideti?
- cum salvarea?
- pai a sunat cineva la urgente, si am venit acum cu salvarea, deschideti!
- la ce apartament?
- la 28, deschideti, hai ca moare omu!
- pai in blocul asta sunt doar 27 de apartamente
- ?!?
- de fapt, acuma sincer intre noi, eu sunt chinez - forta de munca eftena, m-a chemat administratorul sa fac apartamentul 28.
- acuma? in miezul noptii, tu nu vezi cat e ceasu'?
- pai eu sunt pasare de noapte?
- pai parca ziceai ca esti chinez!
- asculta, domne, dumneata esti ornitolog sau rasist?!
- in seara asta sunt rasist!
- daca nu deschizi ramaneti fara apa calda inca o saptamana!
- aa, acuma esti instalator!
...
- pamantene, sunt un troglokucorg de pe indepartata planeta Piscolatus din galaxia numisiida Platfusinusdeunus, am calatorit mii de ani lumina venind intr-un suflet aici, sa salvez planeta voastra, deschide, intregul univers depinde de tine, deschide pamantene!
- aa, ai venit sa te caci!
- aceasta este o mica consideratiune pentru binele pe care-l fac omenirii, pamantene deschide, altfel fac una cu pamantul mm pamantul.
- nu deschid ca te stiu eu, e frig afara si ai venit sa te caci pe scara noastra!
- bah daca nu deschizi chem politia, pompierii si mascatii
- cheama-i, cheama-i ... eu nu plec nicaieri, chiar as putea sa stau si o ora sa vorbesc asa cu tine!
- domne esti un bulangiu, daca nu deschizi te prind si te bat de-ti suna apa-n cap!
- da? domnu e violent... ia sa-l chem eu pe frate-miu sa te bata, stii cine e frate-miu? - e bodyguard
- buna seara! suntem de la agentia de curatenie gicus serele prim, am venit sa facem curatenie in apartamentul 28, bineinteles ca gratis, deschideti!
- gogule, tu esti mah?
- da? da de unde stii
- sunt eu sutu, boule ai zis ca vii la zece, si de abia acu ai ajuns,hai intra si vin-o la 27 ca-i grea cacatul asta de plasma....

2.degetul meu mic

2009-06-11T19:17:00.005+03:00

Am un mod foarte ciudat de a tine o sticla in mana, o tin doar cu doua degete, cu aratatorul fac un inel in care tin gatul sticlei si cu mijlociul o sustin. Nu apuc decat sticlele mari cu toata mana, si intotdeauna imi pare ca le voi scapa pe jos. Mi-aduc aminte cand cu tata impreuna am cumparat prima sticla de doi litri de fanta, la sticla de plastic. Normal ca tata nu a fost de acord sa ia pisatul ala galben si asa mai departe, ce, compot acasa nu avem? Insa la insistentele mele, care eram un profesionist in santaje, extorcari, simulari si alte escrocherii in privinta induiosarii parintilor, tata a scos portofelul, sau de fapt a scos banii din buzunar, ca nu avea portofel, si mi-a luat-o. Sticla aia se dovedise insa atat de utila dupa ce am baut sucul, ca lui taica-miu numai ca nu-i mai parea rau, din contra credea ca a facut o buna ivestitie. La camp, la vie, la coasa, in padure, oriunde, trebuia sa iei apa cu tine, si sticla aceasta dovedise calitati uimitoare de stocare si manevrare, doar ca se incalzea cam repede la soare. Si uite ca intr-o dimineata cu soare cand mergeam la cosit, ne oprisem la izvoras sa umplem sticla cu apa, noi o numeam fanta, si asa a ramas in vocabularul nostru orice pet, oricare bautura ar fi continut, dupa ce am umplut-o cu apa rece si cristalina nu stiu cum am reusit sa o scap pe jos, imi alunecase cred de la apa ce siroia pe ea sau de la degetele mele strambe, insa am scapat-o direct pe trotuar. Si cum inainte nu se folosea plasticul de azi, adica rezistent la cazaturi, fanta mea a crapat. Am ramas asa cu mainile in aer, nu-mi venea sa cred, iar taica-miu a luat-o si a intors-o invers sa nu mai curga apa din ea, lasa mah cascatule ca o lipim acasa cu ceva. Tin minte in studentie, odata de Craciun venisem acasa la ai mei, trecand pe langa vechiul beci pe un raft plin de praf si panza de paianjen era fanta aia lipita cu smoala plina cu un lichid galben, intrand in casa voiam sa-i aduc aminte tatei despre ea, insa am uitat si acum mi-am adus aminte de ea.

Nu prea stiam sa ma bat cand eram mic, la scoala aveam reputatie de baiat cuminte, baiat de-nvatator, insa se mai intampla sa ma iau la bataie cu vreun prieten sau dusman, si sa-mi dea bulionu’ pe afara ori mie ori lui. Ma descurcam cat de cat, daca aveam un adversar mai mare insa recurgeam pe loc la tactica te spun lu’ tata, si mai intotdeauna cat am fost in scoala mergea. Tata avea o reputatie cam proasta in privinta batailor, era foarte bataus, ii cam stia lumea de frica, si ca profesor deseori recurgea la cate o palma cand nu erai cuminte de-ti sareau mucii pe pereti. Si nu arareori imi reprosa, da-i ma, nu-ti fie frica, da fara mila, asa zicea el. In liceu insa am invatat la liber tranta, lupta noastra traditionala, seara doar in chiloti pe covorul din mijlocul camerei ne luam de ce ne puteam apuca si ne aruncam pe paturi scaune, noptiere, pana cineva dadea semne de oboseala, sau vanataile dureau prea tare. Insa cea mai tare bataie am luat-o in perioada liceului, cand venisem in satul meu la discoteca, si unii de ani mai mari ca noi incepusera sa se ia de gasca noastra, de fapt era o tradare, unul de al nostru ne-a parat. Dupa ce am pus doi jos, au tabarat vreo 4 asupra mea si mi-au dat pana m-au lasat lat. Nu ramasesem cu mari vanatai, caci acasa mi-am pus ghiata pe fata si pasta de dinti, nu mai tin minte de unde o stiam p’asta cu pasta, dar cred ca a ajutat, caci dimineata cand a venit politistul de sector sa ne intrebe care si cum, eram doar cu o vanataie sub ochi, spre disperarea mamei.
Insa cand am crescut am invatat sa ma bat si sa ma apar cu succes, totusi rareori intram in batai, iar cand vedeam ca am adversari prea puternici nici nu intindeam coarda. Din cauza ca nu stiam cum sa tin pumnul, odata cand i-am aplicat un uperkut unui destept, mi-am rupt cateva oase ale degetelor mele, si cateva saptamani a trebuit sa port o atela cu ghips. De ce am pornit-o pe asta cu bataile? Voiam sa zic despre degete ca nu prea resimteam loviturile dupa, aveam oase tari, asa o linisteau doctorii pe maica-mea intotdeauna dupa vreun accident cu bicicleta si apoi cu motocicleta, o sa-i creasca la loc si asa mai departe, si-mi faceau cu ochiul, doctorii.

1.degetul meu mic

2009-06-11T19:17:00.003+03:00

Acum parca ma simt ciudat vorbind despre ele, despre degetele mele, si ma cuprinde un pic melancolia acelor vremuri, melancolie care necesar apare cand iti amintesti de vremuri de altadata, vremuri care intotdeauna iti par cele mai frumoase, cele mai bune, dintre cele pe care le-ai trait si pe care nu stiu daca apuc sa le mai traiesc. Din cand in cand ma uit la maini mele, imi intind palma spre fereastra, las ca lumina sa-mi treaca printre degete, au ramas la fel de-a lungul timpului, pielea insa s-a mai incretit, dar forma lor a ramas la fel, le zambesc si le felicit ca au ajuns pana la aceasta varsta toate la un loc, desi au avut destule ocazii sa se desparta.
Stiu ca nu poti gandi cu degetele, desi la cate stiu sa faca ar trebui sa aiba acolo in burice un creier mic, micut. Cu ele stiu sa pictez cat de cat onorabil, stiu sa fotografiez, sa fac fel de fel de mancaruri delicioase sau doar mancabile, sa scriu mult si frumos, sau urat si prost, stiu sa pescuiesc, sa joc sah, sa jonglez cu creionul printr ele, sa dau mana cu prietenii si cu restul, sa arunc pietre facand broscuta pe lac, sa-mi sprijin savant capul, scarpinandu-ma profund in crestet in cautarea unei idei, sa mananc seminte la un meci, sa mesteresc ikebane sau orice alt obiect util si inutil, sa tastez repede la calculator fara sa ma uit la taste, sa rup iarba si s-o arunc in sus asa de nebun, sa fumez, sa inot, sa fac masaj, sa construiesc castele de nisip pe malul marii sau al oceanului, sa mangai sanul unei femei, sa prind fulgii iarna cand ninge, sa tin lingura, cutitul si furculita cand mananc, sa tin telefonul cand vorbesc, sa gesticulez sau sa arat semne obscene, sa lansez zmei cand vantul jucaus face pe nebunul, sa-mi leg sireturile, sa cant un pic la chitara, adica sa zdrangan un pic, sa simt finetea fainii proaspat macinata, sa rasfoiesc filele unei carti, sau sa scriu cu penita randuri siruite drept pe o coala de hartie alba, sa bat darabana cand ma plictisesc, sa scot ochii cuiva la nevoie, sa butonez telecomanda, sa modelez din plastelina sau argila cele mai nastrusnice figurine, sa aprind un foc in orice conditii meteorologice, sa cos nasturii si chiar sa peticesc cate o gaura, sa pipai clapele pianului, si bineinteles ca multe alte lucruri mult mai importante decat cele pe care le-am enumerat.

La gradinita maica-mea ma dadea doar cat era anul scolar, cand venea vacanta ma lua acasa, sa ma educe ea. Cand treceam pe langa gardul gradinitei imi vedeam colegii cuminti care ma priveau lipiti de gard, precum privesc pasarile inchise in colivie pe cele care zboara nestingherite in inaltul cerului. Spre deosebire de alti copii de varsta mea, paream cu cativa ani mai in varsta si eram si foarte inalt, chiar si in scoala, atat timp cat am invatat nu a fost cineva mai inalt ca mine. Insa la gradinita se observa chestia cu inaltimea cel mai usor, stiu si acum mame ingrijorate de greutatea si de inaltimea copilului lor, daca cumva nu se dezvolta saracutul cum trebuie. Si toata vara cat era ziua de lunga umblam lela prin lanurile de grau, pe la iaz, la scaldatoare, pana pe la trei cand veneau acasa si cei de la gradinita ca sa ne punem serios pe treaba. Strada pe care am crescut eu, sau mai bine zis mahalaua, se numea Fluturica, nici acum nu stiu de unde are denumirea aceasta, dar inca nu ma deranjeaza aceasta problema. Deci cum ziceam mahalaua noastra era cel mai nou cartier din sat, prin urmare mai toti vecinii nostri erau tineri si in concluzie copii erau foarte multi, la o simpla numaratoare pe care o fac in gand erau cam la o suta de copii de la 1 la 18 ani. Asa ca companioni mai intotdeauna aveam, aveam o gasca propriu zisa, pentru ca strada noastra era impartita neoficial de catre noi copii in trei parti, colturile si centrul, capatul strazii era coltul, eu eram din centru, unde era si cea mai mare distractie, insa deseori mai treceam si pe la colturi, depindea de perioada, de verisoarele prietenilor mei venite in vacanta de vara si asa mai departe. Dar nu doar educatia m-a impiedicat sa nu prea am treaba cu gradinita, ci micile accidente, in care nimeream absolut uimitor, de exemplu daca ai auzi ca un copil de 4 ani si-a prins degetele in cureaua de transmisie a unei combine care facea baloti de paie la cativaisprezece kilometri de cea mai apropiata localitate, voi ce ati crede, se poate intampla asa ceva? Sau ce ati crede daca la spital, langa copilul dumneavoastra care are o mica julitura la cot, se aseaza un copil care are atarnanda o veverita cu coltii aia din fata bagati adanc in degetul aratator, inca vie si asa mai departe? Sau un alt copil cu claviculele rupte din cauza ca a cazut dintr-un plop de la vreo 4 metri inaltime in coate, pentru ca mainile ii erau ocupate cu doi pui de gugustiuci? Sau alt drac de copchil care are tatuata o moneda de 20 de copeici, dar cu tot cu moneda exact in palma, moneda fiind inainte de asta adusa la mica etmperatura de 200 de grade Celsius, atat cat sa nu topeasca aliajul monedei din 1985? Sau cu degetelul aratator taiat in doua pe lung pana la cea mai apropiata incheietura, incercand sa taie cu fierestraul o scandura pentru o sabie de lemn? Well, ati zice ca am avut o mama cu nervi de otel si asa mai departe.

0.degetul meu mic

2009-05-27T16:35:00.006+03:00

Am cu mine fragmente intregi infipte in memorie din copilaria, care acum imi pare atat de indepartata, amintiri aproape fizice: juliturile de la genunchi care nu reuseau niciodata sa-mi treaca, mirosurile specifice anumitor locuri, senzatiile pe care le-am trait in fel de fel de intamplari, imaginile vii si exacte cum erau atunci cand inca nu alegeam binele de rau din necunostinta de cauza, gandurile si temerile care imi ghidau viata, senzatia de protectie si de nemurire, jocurile care ma faceau sa plec dimineata de acasa si sa ma intorc flamand si murdar seara, dar cu zambetul larg pe fata slinoasa, prieteniile si secretele care ne legau facandu-ne frati de cruce, sau curiozitatea enorma pe care mi-o trezeau fetele de varsta mea, gustul caiselor verzi care imi faceau gura punga, povestile auzite de la ai mei. Acum insirand astea, chiar acum, am devenit din nou strengarul blond si un pic slabut, cu ochii albastri de curiozitate, in pantalonii scurti albastri cu dunga alba care cu cativa ani in urma erau ai surorii mele, si care sigur nu mai puteau continua traditia de ai purta cumva alt fratior daca s-ar mai fi nascut. Povestioara asta nu e exact istoria degetului meu cel mic, nu, acum sincer, nici nu gasesc un motiv pentru care as incepe o povestioara, nu sunt deloc special sau cu cateva stele in frunte. Am spus asta cu un ton ca sa nu credeti ca as incerca sa ma compar cu ditamai clasicii de-au trait cine stie ce aventuri si experiente dramatice sau istorice de cine stie ce avengura, nu. Povestea mea este un sir de amintiri ale celui mai umil si obisnuit baietel, baiat, adolescent, barbat si mosnegut intr-un sfarsit, care incearca sa dovedeasca, sa-si dovedeasca mai exact, ca adus o viata de om plina, cu pietre mari, cu pietre mici, cu nisip si cu doua beri de-asupra, conform anecdotei aleia ((unde pietrele mari sunt evenimentele majore din care-i facuta viata, nasterea, botezul, nunta, primul copil, nu stiu, mai sunt vreo cateva, apoi viata mai e compusa si din pietricele, evenimente importante pentru tine pentru ca sa-ti traiesti viata cumsecade si sa te bucuri de ea: prima masina, absolvirea facultatii, o zi de nastere, prima experienta sexuala (bine asta trebuie incadrata la evenimente majore), castigarea unui meci cu echipa ta, o calatorie undeva intr-o tara indepartata, si in sfarsit nisipul adica tot ce-ti umple viata de zi cu zi, o dimineata in care soarele iti straluceste, sarutul primit de la fiinta draga, o cafea buna, o melodie care te face sa zbori, orice, fapte care te fac sa zici ca merita sa traiesti pentru ele. Despre alea doua beri nu zic nimic.

Degetele mele sunt strambe, subtiri, noduroase, degete de care m-am rusinat tot timpul cat am fost copil, cand am crescut am inventat o poveste despre ele care ma facea un fel de erou in fata altora. Eu intotdeauna am fost bun la nascocit povesti, cred ca pentru ca stiu sa mint foarte frumos, povestea mea era ca pe la varsta de patru ani, cand in curtea noastra taica-meu construia fel de fel de acareturi si anexe pentru o adevarata gospodarie, avea si o presa de facut caramizi, pui mortarul apesi butonul, hop caramizile, facute dreptunghi, doar le pui la cuptor si gata. Pai eu bagasem degetele mele intregi, degetele alea de copil exact sub presa aia, care mi-a sfaramat degetelele mele. Prin urmare cateva luni am umblat cu sechele de sarma pentru sustinerea oaselor, sa stiti ca m-a durut enorm, si am si acum cateva sarme/sechele d’alea puse undeva deoparte.
Nu stiu de ce, dar degetele mele ieseau in evidenta aproape intotdeauna cand vorbeam cu cineva strain, si bineinteles ca trebuia sa repet iarasi povestea mea si sa primesc parerile de rau. Degetele mele imi erau foarte utile asa cum erau ele, adica nu ma simteam timorat ca degetul mic imi era indoit foarte mult spre inelar, aratatorul, mijlociul si inelarul cu inchieiturile prea mari, iar singurul deget cat de cat normal era degetul mare, nu, nu. Pentru mine erau degetele mele perfecte, cum sunt si pentru tine degetele tale, ceva de genul.
Cum tatal meu stia sa mestereasca orice, sau aproape orice, am prins si eu repede gustul pentru mestesuguri, imi ciopleam o sabie, un pistol, un tractoras din bucati de lemn, stiu ca toata lumea le zicea masinute, dar eu le ziceam tractorase, cred ca din cauza ca m-am nascut la tara si am crescut acolo. Imi aduc aminte si acum lada cu tot felul de jucarii, de la cele cumparate de tata sau de mama pana la cele facute de mine sau de sora-mea. Bineinteles ca mesterind tot felul de chestii, se intampla sa-mi bestelesc degetele foarte des, asa ca intotdeauna aveam rani proaspete sau tot felul de bandaje facute in graba, cu o fasie de tifon si cu o frunza de patlagina, frunza care facea minuni intotdeauna, pentru ca stiam ca e frunza magica. Mai intotdeauna degetul aratator era cel care suferea cel mai mult, cred ca era cel mai exploatat deget, stiu ca ajunsesem sa pierd sensibilitatea palpatiei cu el, adica am pierdut unul din cele cinci simturi, intr-atat de uzat ajunsese.

Hora din Moldova

2009-05-10T12:17:00.000+03:00

tatal meu

2009-05-07T00:36:00.005+03:00

by Anne

Tatal meu e un vechi aristrocat si ce e mai rau - este milionar, conduce un jaguar sovereign, si intotdeauna poarta mica ghilotina pentru a taia capul tigarii pe care o poarta intr-un portcigarette de piele, tatal meu iubeste la nebunie jazz-ul si toata vara sta in elvetia, tatal meu joaca intotdeauna bridge doar cu oameni ai caror titluri sau nume poarta la mijloc von, of sau de. Tatal meu iubeste la nebunie vanatoarea.

Inainte de nasterea surorii mele mai mici, tata a decis sa plece in Africa, era o chestie de onoare, ceva legat de clubul pe care el il frecventa, si-a luat si hambrusch-ul cu doua tevi cu el, si s-a intors peste doi ani cu cateva capete impaiate pentru biblioteca zicea el. Blanche mergea si putea sa zica cateva cuvinte deja, tatal meu a plans cand a strans-o in brate si pe manuta ei mica i-a fixat o mica bracelete de fildes cu inscriptii, cand am crescut Blanche a vandut-o si si-a luat un mini, Blanche il iubea pe tata pentru ca ii putea satisface miriadele de necesitati si nevoi de adolescenta scapatata. Blanche a dezvoltat de mica o pasiune pentru muzica, tata a dat-o la cel mai bun profesor de pian din regiunea unde stateam iernile, iar vara cand toata familia pleca in Elvetia, Blanche statea la Viena si lua cursuri de pian.

Tatal meu il citea pe Churchill ca scriitor si deseori il prindeam in biblioteca ascunzandu-si manuscrisele, dupa ce pleca, ma grabeam sa-i miros stiloul toledo cu penita de aur patat de cerneala. Tatal meu avea respectul tuturor doar prin simpla mostenire a titlului parintilor sai, insa el s-a ridicat in ochii tuturor prin caracterul sau. Atitudinea corecta pe care o afisa in orice situatie si cu orice personalitate sau persoana i-a facut pe toti sa-l recunoasca ca pe un nobil distins.

Tata nu ne-a aratat mari semne de afectiune, era intotdeauna sever cu noi, insa seara intotdeauna venea langa paturile noastre si ne privea mut cu lacrimi in ochi, eu il asteptam in fiecare noapte sa vina, ma prefaceam ca dorm, si dupa ce inchidea usa puteam sa adorm. Tata ne-a oferit educatia cea mai buna, ne-a oferit tot ce ne-am dorit, cu mici exceptii. Stiu ca ati observat ca scriu textul acesta cam rece fara o lacrima in coltul ochilor. Insa fac asta pentru ca acesta a fost spiritul lui, eu nu am fost ca alintata de Blanche, pe care o lua in genunchi si-i citea poeziile lui Poe, si cu care dupa ce avea o intrevedere cu cineva in cabinetul lui juca tabinet, nu ...
Tatal meu e un milionar, si ceea ce e mai rau e un vechi aristocrat. Blanche la 19 ani conform unui binecunoscut scenariu, pe care tata l-a prevazut cu ani inainte, a fugit cu un actor american in statele unite, eu m-am maritat cu un lord ce poarta titlul de sir, de varsta tatei, si acum am un mic copil pe care l-am numit ca pe tata. La inceput tata intotdeauna m-a privit pe mine ca pe un fiu, astfel pe mine m-a invatat sa trag foarte bine cu arma, sa calaresc, si sa joc sah si sa fac modele de avioane de lupta, in schimb pe Blanche a dus-o la cursuri de pictura si a cerut sa i se predea susnumitele cursuri de piano.

La seratele date de mama, tata o lua intotdeauna pe Blanche de mana, iar pe mine mama, Blanche avea o deosebita dexteritate si presupun ca mult talent in ale piano-ului, pe cand eu aveam o voce foarte frumoasa si eram interpreta, desi deseori faceam duo si Blanche stia sa culeaga aplauzele.

Blanche a facut un accident de masina, iar tata crezand-o moarta a vrut sa se impuste cu hambrusch-ul in gura, insa chiar atunci am intrat eu in biblioteca. Blanche a supravietuit si astazi este o actrita de succes.

mah flocosule, tat'tu i-acasa?

2009-05-06T16:26:00.005+03:00

by "Ramses III"

cum sa-ti povestesc eu intr-un text asa cum ai vrea tu, totul ca sa intelegi cine e tatal meu, n-am cum, mie imi trebuie cel putin doua letopisete si un papirus si tot nu ar ajunge.
lui tata i-am zis tata dintotdeauna, nu i-am zis tati, sau taticu' sau nu mai stiu cum, pentru ca tata ii venea cel mai bine.
daca va zic ca tata stie totul si stie sa faca totul nu m-ati crede, nu aveti cum, ati zice ca nu exista om care sa le stie pe toate, ae, uite ca este si se cheama tata. Lucruri bune despre tata am o groaza de zis, si nu am spatiu aici, de aceea profit de faptul ca el nu citeste blogu asta si m-apuc sa caut in sertarele memoriei ce nu-mi place la el:
1. tata ma punea sa ma tund cand imi crestea pleata aia a mea alba un pic mai mare de 4cm (subliniez alba nu blonda), drept urmare datorita veleitatilor mele actoricesti si tragedicesti care sincer mergeau cu toata lumea inafara de tata, urlam ca din gura de sarpe cu clopotei pana ma facea calugar shaolin la frizura.
2. tata nu a vrut sa ma invete sah, desi acu stau la indoiala daca el sau eu nu am vrut, dar de oarece el e parinte putea sa insiste mai mult, dat fiind faptul ca el juca cel mai bine sah din toti oamenii pe care-i cunosc personal pe pamant.
3. odata dupa ce l-am speriat si a scapat un lighean plin de capsuni pe hol, mi-a dat o nuia de salcie la cur (ca atat a apucat- doar una) de m-a usturat si varful degetelor cam o luna si acu parca am o furnicatura.
4. tata gaseste ciuperci chiar daca eu ca chioru (si nu doar eu, poate sa treaca toata lumea) calc pe ele si nu le vad, conform principiilor de viata fiul terbuie sa-si intreaca tatal - da de unde... mi le da sa le miros si tot degeaba.
5. tata prinde pesti si cu un carlig facut dintr-o bucata de sarma, pot sa iei cele mai performante linguri si alte alea ca pestele trage la el ca diaconu la tamaie (n-am gasit alta rima) deci conform principiului de mai sus
6. tata intotdeauna cand se enerva pe mine, intotdeauna folosea niste expresii care cu greu le-ai gasi loc intr-un vocabular, argou sau chiar dictionar. gen: "paizuc, ce esti!" sau "nu fi ca o pisoarca!", sau expresii care normal ar insemna altceva in viata de zi cu zi. gen: "esti o lepra!","bah luca/luchici!" sau "teleleu tanasa nici afara nici in casa".
7. ironia si autoironia se transmite genetic, eu am trecut asta la rele
8. cu tata am inceput traseele, de oarece la inceput eram mic cand ma lua cu el si alergam eu cat alergam ca besmeticu si cam la un sfert de drum se ducea toata energia, si apoi normal incepeau sa ma doara picioarele de la spate si incepeam sa urlu si ma puneam in mijlocu drumului in cur si jucam tragedia lui Aeschil, iar tata ma salta in rucsac la intoarcere ca ce era sa faca (o bila alba)
9. tata avea ca profesie dupa ce crescusem cea de invatator/profesor, deci aveam dupa mine intotdeauna inscripta "pui de-nvatator"
10. rezultand din punctu 9. cum nu toti se nascusera genii tata le cam trosnea caietele de note si cu note de doi, iar cateodata eu trebuia sa platesc pt asta
11. de oarece eu am stat mai toata copilaria la tara am avut un ditamai cainele de paza, care daca doar te atingeai de poarta mea sau gardul meu sau nucul de la poarta latra ca o sirena de pompieri, exact, trezea juma de strada, si atunci tata a inventat expresia: "Vezi cine latra la caine" in primul moment te si gandesti ca sta cineva in genunchi cu limba scoasa si latra la cainele nostru care cu o moaca inteleapta fumeaza ceva si da din cap a aprobare din cusca lui.
12. poeziile intepatoare, tata pe langa toate era si poet si prozator de vocatie gresita, tata mi-ti vorbea in rime cand si cum, in rime d'alea de satira si umor. asta ar fi fost o bila alba in general dar de oarece cateodata sufeream moraliceste il trec cu eroism aici.
13. mi-a demonstrat ca dzeu nu exista, si tata sincer acu, nu era mers la biserica, zicea las-sa se duca aia cu pacate, in schimb tata iubea biserica foarte mult, drept pt care 95% din injuraturile lui erau strict legate de biserica, chiar si "ceara masii" acu imi dau seama ca tot de la biserica se trage.
14. tata nu e milionar si acu sufar din cauza asta, da nu-i bai

Il iubesc pe tatal meu, si il respect foarte mult, lui nu i-am spus chestiile astea, si poate ca degraba nu o sa i le zic, (cred ca le stie - oare cred ca cu asta scap ) dar acum voiam sa va zic voua ca fara tata eu nu as fi semanat nici pe departe cu subsemnatul, intotdeauna am incercat sa-l intrec, sa calatoresc mult mai mult decat a facut-o el, sa fac lucrurile cat de cat cum le-a facut el, sunt constient ca nu-l pot inca intrece, cred ca il voi intrece in toate pe tatal meu doar atunci cand eu voi avea propriul meu fiu, pana atunci insa am sa ma zbat sa-i fiu egal. Ca sa-l pot caracteriza pe tatal meu intr-un cuvant si ca sa vi-l formati in minte - tatal meu este un robinson. El ar putea reinventa lumea de la inceput daca ar fi nevoie, el ar putea construi piramidele si picta tavanul capelei sixtine, ar putea finisa ouale faberge si motorul cu reactie, ar putea altoi vita de vie si ar putea rescrie iliada si odiseea.
Tatal meu s-a nascut de ziua muncii si intotdeauna s-a odihnit doar pentru a se apuca iar de ceva nou.

Tata este absolut genial

2009-05-06T16:07:00.001+03:00

de Delina

Il invoc pe tata aproape in fiecare zi. Asta pentru ca a reusit sa lase in memoria mea cateva zicale aboslut geniale. Acestea mi-au fost rostite inca de cand eram mica dar azi sunt mai actuale ca niciodata.

Prima zicala mi-a spus-o de cand eram inca foarte mica. Dupa cum stiti copiii cand sunt mici pun multe intrebari. Da, tampite. Daca urmariti parintii, acestia se straduiesc sa si raspunda la ele si de cele mai multe ori par chiar ridicoli. Eu nu am pus prea multe intrebari pentru ca tata mi-a dat de la inceput un raspuns. La intrebarea « de ce…bla bla asa o tampenie? » el mi-a raspuns « daca te gandesti un pic, nu-i asa ca ai singura raspunsul ? » Eu evident ca ma gandeam si normal ca gaseam raspunsul ca masina e albastra pentru ca asa a fost ea vopsita, dahaa. Si aici zicala de la tata “Nu mai pune intrebari prostesti !” Nu mai pun, dar deseori imi vine sa le spun asta unora si altora.

Eu am crescut la tara si in sat era o strada mai lata si mai principala. Mergeau masini pe acolo multe dar lumea nu se prea ferea de ele si mergea pe mijlocul strazii in voie. Imi amintesc vorba lui de cate ori ne vedea ca mergem pe mijlocul strazii: “Nu mai mergeti ca vacile pe mijlocul strazii, va rog eu”. Si nu nu, nu era peiorativ, dar chiar asa e, daca ati observat o cireada de vaci pe o sosea o sa intelegeti. Azi sunt si eu sofer si de multe ori mai rostesc zicala asta.

Ca orice tata nu s-a prea inteles el cu al sau fiu. Nu seamana bietii deloc ba din contra sunt absolut incompatibili. Pe acest motiv fratele meu era mai mereu suparat pe el, precum si mama, care e sponsorul lui. Tata nu se obosea cu ei cand ii vedea bosumflati. Asa ca de cate ori il vedea pe unu sau pe altul suparat ii spunea linistit “Fa si tu o fata mai simpla, te rog”. De multe ori azi imi vine in cap zicala asta cand sunt in intalniri de afaceri sau chiar in oras prin cafenele sau cluburi. Cand ii vad pe unii asa mai grozavi mai seriosi imi zic in minte “de ce nu o face si asta o fata mai simpla asa...”.

Tata nu a avut niciodata vreun complex. El se considera un om perfect si nu poti sa-i reprosezi nimic. Si asta pentru ca orice comentariu ai la adresa lui el iti spune direct: “Toate intrebarile la mama mea, ea m-a facut, cu ea discutati”. Eu insa nu am reusit sa fiu asa increzatoare in fortele proprii insa cumva atunci cand cineva comenteaza ceva la mine ma gandesc la tata si in traducere ii zic: “Nu iti place? Ghinion, cauta in alta parte!”

Misoginismul l-am mostenit tot de la tata dar l-am perfectionat eu pentru ca eu am acces direct la adevar, adica la mine, femeia! Astfel cand sunt in trafic, la birou si mai ales in locurile strict masculine (meciuri de fotbal, service-uri auto, etc) si vad femei care isi dau aiere ma gandesc la vorba lui tata “Cam ce cauta femeia asta aici?”.

Probabil mai sunt vorbe de-ale lui de care imi amintesc uneori dar acum le-am uitat. Prietenii mei insa cred ca s-au obisnuit cu mine. Pentru ca deseori incep cu : « Tatal meu are o vroba… ».

la pescarusi

2009-05-06T15:16:00.005+03:00

by Lensky

Ala micu intotdeauna s-a simtit legat de apa intr-un mod parintesc, tatal lui era pescar, nu in sensul adevarat, sensul pescarului descris de Hemngway ci in sensul ca isi hranea familia de trei copii din pescuit. Cand venea in fuga de la scoala agatat de ghiozdanul un pic cam mare pentru varsta lui, maica-sa il certa intotdeauna, obicei de educatie transmis din mosi stramosii ei: copilu daca nu-l mangai cu doua la cur nu stie de respect fata de parinti. Din cauza asta chiar daca o iubea pe maica-sa in felul obisnuit, dragostea cea mare se revarsa catre tatal sau, care intotdeauna ii lua partea, ii semna carnetul de note fara sa-l certe pentru notele mici, ii aducea bomboane cu menta pe ascuns doar pentru el (pe urma aflase ca asa facea si cu ceilalti frati), ii ascundea micile aventuri si nu-l batea cand trebuia sa schimbe odata la doua saptamani geamul vecinului de desubt.
Tatal lui il lua pe el si pe fratii sai in calatorii cu cortul sau cu bicicleta, cautau intotdeauna golfulete ascunse de ochiul lumii si campau. Fratii mai mari dormeau intr-un sac de dormit, iar el cu tatal lui in altul. Cand mergeau pe malul marii pe dunga spumoasa lasata de marea care se retragea tatal sau il lua in spate iar el desfacea mainile aripi si le flutura ca un pescarus. Porecla de Pescarus i-a ramas pana mai dupa liceu. Tatal lui il lua intotdeauna la magazinul de peste, cand dupa revolutie isi deschisese mica afacere din pescarit, ca sa-i arate cum merge treaba si cum trebuie sa procedeze intr-un caz sau altul. De oarece era cel mai mic dintre frati, ca-n mai toate povestile era si cel mai necajit de toti, nu avea un corp atletic ca si fratii lui ci era slab si lung, nu avea succes la fete ca ceilalti frati ci tinea jurnale ascunse, nu se juca fotbal cu ceilalti copii ci citea Marcel Proust sau Andre Gide, intotdeauna manca bataie cand lua parte la vreuna, se ascundea cand apareau oaspeti si avea o tainica atractie catre carti din cauza aceasta tatal lui i-a acordat status quo de intelectual sau viitoarea minte ascutita care va face facultate si masterat si apoi va prinde o bursa in strainatate devenind astfel un om cu un viitor mai bun decat al lui. Tatal lui voia ca ala micu sa devina ceea ce el nu a reusit in viata sa devina un om invatat care sa nu munceasca din greu cu mainile (nu ca el, tatal sau ari fi facut asa ceva efectiv).
Astfel devenise o prioritate ca ala micu sa dea la cea mai buna facultate din tara si anume una economica. Ala micu voia sa fie arhitect insa tatal lui nu suferea ideea ca ala micu sa ajunga zidar, pentru el asta insemna arhitectura, cu toate induplecarile mamei si al lui ala micu tatal nu s-a lasat induplecat. Ala micu insa a fugit de acasa si timp de aproape opt luni a cutreierat o bucatica de lume impreuna cu un prieten de-al sau. Cand in sfarsit l-a gasit politia si l-a adus in fata parintilor, maica-sa l-a luat in brate plangand fara nici un cuvant, tatal sau in schimb nu i-a mai vorbit din ziua aia decat scurt si rece, si era distant.
Ala micu a dat la facultatea de finante si avea doar note mari, se angajase si trecea din ce in ce mai rar pe acasa, cateodata maica-sa si cate un frate mai treceau sa-l vada.
Ala micu implinise 26 de ani cand primise titlul de doctor in stiinte economice cu magna cum laudae, apoi a acceptat sa lucreze pentru o mare firma de consultanta de pe Tamisa, departe de casa, venea la Craciun si de Paste, apoi doar de Craciun apoi odata la doi ani, iar cand trecea mama-sa il recunostea din prima dar tatal sau se tinea la fel distant. In toti acesti ani ala micu voia sa se duca la tatal lui si sa-l imbratiseze, sa-i spuna sa-l ierte si sa-i spuna cat de mult i-a lipsit vorba lui buna, insa un soi de mandrie il oprea intotdeauna cand dadea ochii cu el.
Ala micu a ajuns partener in firma la care lucra adica cea mai mare onoare in compania lui, si primul lui gand a fost sa-si sune tatal. A iesit pe balconul penultimului etaj al cladirii de 65 de etaje si a format numarul de acasa, un glas hotarat un pic ragusit de barbat i-a raspuns:
"Alo! Da"
"Tata?"
"Robert?... sunt eu, Victor, tata a avut un infarct aseara, azi dimineata ...a murit".

Tata

2009-05-06T12:52:00.003+03:00

de Andreea

Nu e vorba ca "mama" nu e un cuvant la fel de rupt din inima mea si la fel de dulce... dar "tata"... tata sunt alt eu (nu-mi place alter ego)... e un cuvant dulce de tot, care ma face sa mi se inmoaie ochii de lacrimi... poate sunt mai sensibila in acesta perioada a anului, ca e primavara... sau pentru ca deja simt cum trec anii si ca poate se apropie vremea... sa fim si noi parinti... si ne e frica... sau sa nu mai avem parinti si mi-e si mai frica...

Iubirile sunt de mai multe feluri, asa e... dar cateva din ele sunt nesfarsit de puternice si profunde, numai la gandul ca ar muri tata tot ce simt e ca mi-as dori din toata puterea mea sa mor si eu... sa nu mai stiu nimic, nimic...

Mi-a oferit mult, mai mult decat s-a putut la un moment dat, iar "momentele" astea au fost multe. Mi-a cerut mult, poate mai mult decat puteam, tot "la un moment dat", dar asa am reusit sa imi depasesc limitele... Poate m-a facut sa ma maturizez un pic mai devreme, dar daca vrem- tot de la tata stiu, pentru ca am vazut in ochii lui - copilul din noi il putem pastra in suflet la nesfarsit, indiferent de firele albe...

Tata spune "copilul trebuie sa il pupi in somn" ... poate ca are dreptate si poate ca nu... dar "dreptatea"... cati oameni suntem, toti simtim, uneori, cu ardoare ca avem cu adevarat dreptate, asadar "dreptatile" sunt multe...

Tata poate fi la fel de usor numit, simultan "mama"... nu de putine ori, oameni invidiosi au spus ca barbatii nu sunt asa mamosi si preocupati de "nimicurile" din viata copiilor lor, asa ca tata... Poate pentru ca am fost fata, singurul copil... un copil pentru care, foarte usor... asa cum din mare nefericire li se intampla unora, ar fi putut sa nu vina niciodata... dar acolo sus cineva a stiut ca tata, cu greselile si pacatul originar, pe care il duce in carca oricare din noi... si-a dorit cu toata fiinta un copil... si nu a contat "sa fie fata" sau "sa fie baiat", ca pentru altii...

Tata e cel mai frumos cuvant...

Mai scriu, dupa cum se vede si am mai scris "prostii"... dar am tinut sa fie mai mult ale mele si cam atat... dar cuvantul asta, numai pentru cat simbolizeaza el, merita sa intre intr-un concurs... chiar si eu care, in general, prefer anonimatul... doar pentru ca mi se pare ca ofera siguranta si intimitate unui om... pentru el merita sa ma expun.

Multumesc pentru oportunitatea de a ma simti mandra de tata.

(ma uit la alti tati, care nu stiu ce e cu viata lor si care ar trebui sa fie relatia cu copiii lor- de sotii, iubite, amante sa nu mai vorbim- eu una nu stiu de ce au facut acei copii sau de ce oamenii astia, care nu merita sa aibe copii, pot face copii)

As vorbi la nesfarsit... ca o moara hodorogita... ca o persoana care, poate, nu are nimic de spus sau care nu are ce face... dar ma opresc aici, cu ochii la fel de inmuiati in lacrimi... sper ca nu m-a vazut nimeni asa... dar sper sa straluceasca si in voi ce simt eu, macar o clipa, chiar daca poate unora din voi nu va pasa de tatii vostri sau chiar ii urati... si sa vedeti ce simt eu pentru "tata".

Concurs

2009-05-06T11:04:00.003+03:00

Am zis sa bag si eu un concurs ca sa va redescopar talentul scriitoricesc.
Concursul consta intr-o schita/eseu/fragment ca sa zic asa despre tatal dumneavoastra, adica titlu gen "Tatal meu", "Cu tata la pescuit", "Tata e eroul meu", "Despre tata", "Patris nostrus", "Fara tata 2", sau oricare titlu v-ati gandit voi, textul poate sa aiba orice lungime, si toate textele le voi publica aici pe blog, si nu va fi nici o cenzura. Fiecare text poate fi insotit si de poze daca vreti si poate fi scris in ce stil vreti si in ce limba vreti, sau daca credeti (dar noi ne indoim din start) ca nu stiti sa scrieti puteti sa trimiteti un desen.
Textele se pot trimite incepand de azi 06.05.09 si sfarsind cu lunea viitoare 11.05.09.
Reguli: nu exista reguli, de fapt textul trebuie sa aiba un titlu si sa fie semnat, nu conteaza pseudonim sau numele adevarat.
Castigatorul va fi desemnat de voi prin vot insa nu aveti voie sa va votati pe voi insiva, fiecare va trimite un mesaj cu titlul caruia ii da o bila alba pana miercuri 13.05.09.
Premiile sunt la alegere:
1. O enciclopedie
2. O pictura in acuarela pe orice tema (dupa cum stiti eu sunt un pictor aproape versat insa nu am bani de panza pe ulei)
3. Un cactus de calculator
4. Un trabuc / o ceva swarovsky

Let the contest begin!

I ♥ NY

2009-04-29T10:30:00.007+03:00

...we will always have paris... stau in cot si-mi fumez linistit tigara, am in mine o liniste adanca, chiar daca noaptea sub mine orasul e intr-o verva de nedescris, totusi e o agitatie calma, sunt sus la etajul 86, si ma uit ca un zeu in jos la taxiurile mici ca niste scarabei, la podul brooklyn, la cladirea chrysler, o gardiana ma bate pe umar si ma pune sa sting tigara, are you some kind of idiot? yes one of a kind!
...asta la vista baby... intorc capul insa ea deja a disparut dupa coltul cafenelei, prin geamurile mari arata deformata, capul tuguiat si sanii mari, zambesc in gand, cred, pentru ca la suprafata cu coltul zambetului agatasem o tigara aproape stinsa, uitasem sa respir. time sq imi parea intunecat iar poza mare luminata a lui sean john parea stinsa, zambetul mi s-a inecat in fum, cineva din spate mi-a soptit :nu am sa o mai vad niciodata pentru ca sunt un om de nimic. nu m-am intors speriat, stiam ca demonii ma urmareau... mirosea a sulf
I ♥ NY ... stau pe chei si din departare statuia libertatii imi face cu mana, pe alaturi niste jamaicani faceau tumbe si cereau cativa dolari pentru asta, cand au venit in dreptul meu imi aprindeam tigara cu vechea mea bricheta zgariata zipper cadou de la tata poate, de oarece briza batea insistent, iar gazul era pe terminate, a durat pana sa mi-o aprind, iar jamaicanul nu m-a mai asteptat si a plecat cu sapca, plina de marunt mai departe, am cautat prin buzunare si am scos bancnota aia de doi dolari. ultimii mei bani de cateva saptamani, am pastrat-o din clipa in care am calcat pe pamantul american, nu am dat-o pe un hot dog cand mi-era foame, am ascuns-o cand negrii imi cereau portofelul vesnic gol, am privit scena independentei cand eram deprimat, si ma gandeam ca daca plec candva acasa asta sa fie amintirea mea de aici...
jesus fucking christ ... introduc un quarter in telefon si formez numarul, de la capatul celalalt o doamna ce mirosea a lavanda si sapun imi spune ca am gresit numarul, nu sta nici o betsy aici, is this 7233539? fuck off you son of a bitch clank... incerc sa recuperez quarterul, dar e deja mancat. ma urc deprimat aproape in masina, cheile le-am uitat langa telefon, aici o doamna cu fundul foarte mare imi acopera aria de intrare, ma duc la geamul de vis a vis si-i cer cheile, nu mi le da, acra cum e, le duce la politie ca de unde stie ea ca sunt ale mele...ii arat cartea de credit cu numele meu, cardul gold a facut-o chiar buna la suflet dintr-odata, imi da cheile fara sa se intrebe de ce i-am aratat cardul, nu avea nici o legatura cu cheile sau indiciu ca as fi eu stapanul acelor chei, power of money ...demarez si plec plin de manie din statul asta, in pensylvania imi aduc aminte ca foaia cu numarul ei am lasat-o pe geamul benzinariei si franez brusc...

despre dzeu

2009-04-22T10:52:00.006+03:00

cand eram mic am prins ideea ca exista undeva prin cer un ochi care te urmareste (chiar si cand faci p.i.p.i.) si ca acel ochi e dzeu si ca daca faci ceva rau o sa murdaresti steagu cu c.a.c.a. la judecata de apoi...apoi am invatat ca de fapt exista o sfanta treime, aia de la sfarsitul lui in nomine patris et filis et spiritus sancti si ca inseamna de fapt tot za oan, apoi am invatat ca dzeu este forta suprema care a creat totul, si ca saracu tata de fapt nu se stie sigur daca e tata, ca de fapt io-s fiul lui dzeu si tre sa-i zic lui tata, apoi am invatat ca el este suveran, ubicuu, atotstiutor, sfant, omnipotent, just, atotiubitor si nenascut, apoi am invatat ca nu se stie ezact daca exista sau nu exista si ca lumea (na toata lumea) s-a certat pe tema asta si a iesit cu scandal mare, mama dupa ce a cazut comunismu' m-a invatat doua rugaciuni inger ingerasu meu si tatal nostru, si mi-a zis sa ma tem de dzeu ca daca nu - ap'ma bate dzeu...

acu sunt mare si nimeni nu gandeste in locul meu, si stau si ma gandesc, ca dovezi palpabile nu am, dzeu' ala din scripturi si carti vechi si alte papirusuri nu ar semana cu ce am descris eu aici, pai ala era gelos (wtf??? daca esti unicu si mai esti si atotstiutor de ce sa fii gelos pe alti zei?) si razbunator (frate napalm si raie si broaste pe egiptalaii aia), oamenii personificau zeii in functie de ce se temeau atunci mai mult, insa acum eu cu capu meu pe umeri folosesc zi de zi cuvantul asta du-mne-zeu (Domine Deus), involuntar - ca asa eu sunt de genul meu ateu (aia care m-au vazut duminica la 00.00 de paste luand lumina nu eram eu)...
normal ca-mi pun si eu unele intrebari legate de dumnealui, ordinea lucrurilor in lume, toate chestiile astea de ne'nconjoara si puse la punct atom cu atom, alcatuirea organismelor, suflul din noi, cum dracu au ajuns sa functioneze in armonia asta? ...(normal daca nu m-a fuljerat in timp ce scriu apoi sigur ne vedem in iad)
normal tre sa eziste o forta omniscienta si bla bla care sa le fi indrumat pe toate in directia pe care noi o credem de fapt naturala...
Alegerea mea in aceasta materie oficial e ca nu cred in tine, dar ca sa nu am dusmani suspusi o sa zic la toti ca de fapt cred in tine, pentru ca stiu ca daca afli (oups ai alfat) ca nu cred in tine, stiu ca am belit-o, si am sa stau intr-un cazan plin de kk pana la gat si din cinci in cinci minute unu cu iataganu o sa faca harsti pe de-asupra si daca nu bag capu in mizerie mi-l reteaza si asa la infinit.
faza e ca nu cred nici in satanail, da-l in ce-am zamislit, ptiu ptiu!
dzeu....am o mie de motive sa cred ca nu ezisti, si nici un motiv palpabil care sa stea in picioare ca de facto existi si te uiti la mine sau in capul meu, tu in locul meu ce-ai face? (scuze pt ca nu pun caps look la pronume personale dar am oroare de litere mari)

categorii de joint

2009-04-21T16:07:00.012+03:00

Dupa parerea mea si ai altor savanti pana acum am cunoscut urmatoarele tipuri de utilizatori de marijuana:
1. Broastele – astia umfla obrajii si plm cheltuie ca sa zic asa bunatate de tigara. Nu trag fumu in plaman, ci il tin in gura, ti-e rusine sa le zici ca degeaba fumeaza asa, dar ii lasi sa aibe si ei cu ce se lauda la scheleabrele lor.
2. Aviatorii – astia trag un fum de juma de tigara, tre sa le dai repede o palma dupa cap ca altfel ramai fara. Astia se fac praf primii si primii se trezesc si povestesc ce s-a intamplat dupa, de obicei zboara cu ochii beliti pe undeva prin univers (vezi 16 sau 17).
3. Taietorii de filme - model de picasso, astia fumeaza cu cap, si dupa trei tigari facute posta, dar depinde de organism, si de constitutia tigarii, daca e hasis, sau mugurasi sau plastelina sau et etc, deci dupa cum ziceam dupa trei tigari facute posta astia sunt aia desenati, imbracati dati cu ruj, cu tampoane in gura, de apar prin poze gen nu dormi la party.
4. Uitucii – dupa doua tigari incep sa-si aduca aminte ca au lasat fieru in priza, si se duc acasa, doar ca ies pe la balcon, daca nu-i prinzi la timp, ii gasesti dimineata vineti pe cine stie unde. Atentie - in timp ce isi calca camasile si le suna telefonul duc fierul de calcat la ureche. uita sa aprinda lumina in casa si distrug vazele chinezesti de cel putin o mie de ani in care iti tii cenusa stramosilor
5. Supermanii – astia de obicei sunt aia care dupa ce trag trei fumuri zic, ai sa-mi f dau una am dat banii degeaba ca nu mi se intampla nimic, si dupa aia ii vezi alergand, tipand, ridicand fotolii si dulapuri pe care de obicei nu le-ar urni din loc, dispar pe la trei noaptea si apar dimineata pe la stiri, gen un om a trecut dunarea in lung si-n lat si s-a inecat dimineata intr-un pisuar.
6. Timizii – astia rad dupa primu fum si borasc primii, mare paguba in ciuperci cu ei, de obicei fac ei cinste ca sa para ca ei sunt mari consumatori. Dispar repede din peisaj, insa nu se glumeste pe seama lor decat dupa ce pleaca.
7. Expertii – astia iti ruleaza un joint ca-n filme sf doar cu dreapta si cu limba, cu balanta electronica, atatea grame la tigara, atata scuipat si fumeaza ca trenu si nu au nimic a doua zi, cateodat tind la substante mai tari, pe care deja le-au incercat, de obicei nu fumeaza tutun si beau bere rece.
8. Virginele – astia sunt aia care o fac prima data, la inceput sunt ca supermanii si dupa aia sunt timizi de tot prin baie, asta in caz ca lacomesc. Pe la cinci astia se scoala si zic: `let’s do it again`, dupa ce arunci cu slapi-n gura se linistesc. la opt promit ca nu mai pun chestia d'aia in gura cat or trai, la urmatorul chef deja terc la urmatoarea etapa, daca nu chiar direct punctu 7.
9. politistii de la d.e.a. – bah astia trag pe nas tot ce confisca, rai sa-mi dau palme
10. indie - hippy – plm astia sunt un fel de experti nonviolenti, nu vezi sa faca cinste freodata cu un joint ceva, astia dorm cu tigara in gura.
11. jamaicanii – high, high to you to! Daca au coafiura d’aia afro in care-si usuca frunze de canabis tre sa te imprietenesti cu ei.
12. negri aia cu buze mari de faci o caldare de piftie numa dintr-o buza-eu cunosc putine exemplare de obicei sunt dealeri, la inceput iti dau gratis, aia se fumeaza, aia se mesteca, aia se inghite
13. Mishu Kanishu – bei ca un mastiff cateva beri si dupa aia fumezi cateva gaturi de fum, daca apari la sase dimineata, inseamna ca esti superman (vezi punctu 5), daca nu - esti Mishu Kanishu (asa se scrie cu sh).
14. Virginele curioase – n-au fumat niciodata, nu fumeaza cand le dai, dar a doua zi se lauda la tot sectoru’ ca moama ce narcoman sunt, apoi afla ma-sa si –i taie indemnizatia.
15. Hlizitorii – dupa prima tigara se caca pe ei de ras si daca nu le pui o perna la gura ati belit-o va cacati pe voide ras pana lesina careva, sau boraste freun timid.
16. Iluzionistii - astia nimeresc in toate istoriile de a doua zi de povestit la nepoti, daca le povestesti nu te cred, si juma de viata o sa fiti certati ca i-ai scos vorbe.
17. Iluzionistii falsi – astia se stramba si incep sa se comporte ciudat sa se dea in spectacol, cum se procedeaza: li se aplica pe moaca razanda un dos de stanga cu putere moderata, daca nu se linistesc, ii aplici una fierbinte.
18. Cacaciosii, astia pe la a patra tigara cand lumea e fericita, rup posta si se retrag cu tigara la balcon, de obicei sunt prinsi bagand limba-n gura la pisica sau la chitara agatata la balcon
19. Lacomii- astia care trag cat mai mult din tigara sau de cateva ori, nu se uita ca mai sunt oameni in rand la posta, de obicei nu au cultura canabiana, si dau la rati printre primii, se fac ca uita sa puna bani la cheta.
20. Curvele – sunt un fel de 18 + 19 care se cred 7, doar ca chiar daca i-ai facut cinste cu ultimii bani ultimele jde dati, cand ia si el odata una cere bani de la toti pe ascuns(scotandu-si profit insutit), de obicei se afla si nu se mai cheama la evenimenturi.
21. Mr Stoned - astia pula mea zici ca-s inghetati ca-n jocul ala, dupa o tigara nu zic nimic nu fac nimic cateodata crezi ca au murit, daca nu ar mai misca ochii blanzi ca de bou.
22. Hypo-hyper - astia zici ca-s rachete sol sol, au dintr-o atata energie zici ca toata copilaria nu au iesit din casa si acuma recupereaza, de obicei pe la 3 le curge sange din urechi si nas.
23. Narghilistii - comparativ, astia sunt un fel de copii care isi iau uniforme de pompieri si se cred pompieri de facto.
24. Cei ce o fac cu o narghilea - mai rar pt ca iti trebuie o cantitate mare. Astia inchid geamurile si traiesc cu aerul ala freo saptamana, daca nu-s yoghini din nastere au profesii cu mult stres, directori, brokeri, traderi, si altii
plm cam atat mi-aduc aminte

hai moldova

2009-04-08T17:10:00.010+03:00

bah, is moldovean stiu, si cat m-as da cu curu de pamant nu cred ca o sa faca astia cu rivolutia lor vreun cacat mai radical asa gen sa-si ia voronin valiza si hulubii si sa plece in siberia sau direct in pula mea, nu cred..
nu zic, blea, ca stau si eu si visez, ca or pune astia mana pe televiziune, ca or aratara ca macar nu pun botul la idioteniile si prostiile facute de comuisti, ca macar au aratat lumii ca absurditatea nu se mai rabda, ca exista o limita a rabdarii, ca nu mai stam ca ciobanul din miorita si plecam capul cela, ca putem si noi sa luptam pentru ceva... sunt patetic si de abia ma abtin sa nu injur ca la usa birjarului tot neamu de comunisti de la Lenin la Kim Jong il...
bah, ti-am zis odata ca chestia asta cu patriotismu e ambigua asa, pe mine m-apuca greata cand vad lumea ca se bate cu pumnu-n chiept cand de fapt nu stie ce se petrece de fapt...
si acum ma tem ca cei ce stau ascunsi in spatele studentilor ce protesteaza, o sa iasa cu pieptul in fata aratand dupa razboi juliturile (asta in cazul optimist ca comuistii cad ca merele din plop) si vor profita, si la fel ca in razboiul din transnistria victimele vor fi uitate, si vor fi doar cativa care-si vor aminti si vor plange vietile sau ranile celor care au suferit...
ma tem ca comunistii vor fi brutali, vor profita ca nimeni in lume nu ne ia apararea, vor profita de "ajutorul" de la rusi dar nu ma tem ca vor putea sterge cu buretele ceea ce se intampla (pt ca acum se intampla) ca poate va ocupa in istoria tarisoarei asteia macar o pagina, si tot va fi de ajuns...

ce se intampla?

2009-03-27T17:25:00.009+02:00

... ne ducem mah pe apa sambetei (ca sa nu folosesc cealalta expresie). mancam prea mult, ne spalam cu apa prea multa, ardem gazul prea mult, printam pe foi multe, stam cu toata aparatura electronica si cu becurile aprinse foarte mult timp, taiem si ardem prea multi copaci, omoram mai multe animale decat ne este necesar, poluam mult mai mult natura, inventam chestii de distrugere mult prea puternice ca sa ne tie terra pe spatele ei, spunem mult prea multe fara sa ne gandim, facem copkii mai multi, ne cacam prea mult, politizam prea mult, ne razboim prea mult si pt ce?, macar de-ar muri mai multi, iar ce scriu eu aici e o generalizare, ca daca as afla ce se mai intampla mi-as face cruce cu toate mainile si picioarele.
... nu conteaza ca e sfarsitul lumii in 2012, ca vine un asteroid spre noi, ca maine poimane se duc pe banana resursele pamantului, ca omul de azi consuma de 50 de ori mai mult ca unu de acu 50 de ani, nu stiu...
ce tot vb eu aici, eu consum o tona de apa si stau cu toate aparatele in priza, mananc intr-o zi cam cat mananca o familie din peru o saptamana, respir o groaza de oxigen, mai ales sambata...si cand ma gandesc ca poate fi-miu nici n-o sa stie ce-i aia clorofila, poate din poze, daca ar mai exista hartie, imi vine sa iau drumu spre tibet sa ma calugaresc shaolin acolo...
nu mai suntem responsabil, chiar daca fiecare cu taraita ar incerca sa consume sa manance sa tina in priza sa respire mai putin totuna ritmul pamantului e deja depasit deci apa sambetei e inevitabila.
ce sa facem? eu ce sa fac? ajunge o ora cu lumina stinsa pt planeta...oricum o sa sting lumina ... si o sa ies afara si o sa arunc cu pietre in geamurile cu lumina...stiu nu o sa ajute, nici daca vin cu punga mea de acasa la magazin, nici daca arunc hartia la gunoi de hartie si pet-ul alaturi in ala de pet-uri... dar sunt optimist ca poate agonia care o sa urmeze o sa fie mult mai incolo, d-zeule ce-o sa fie..
nu stiu ce vorbesc acum ... toate astea o sa ajute, doar daca am reversa sistemul, daca am produce o catastrofa care ne-ar aduce pe toti la starea primordiala, nu cred ca am gandit-o eu acum, dar cred ca pamantul o mai fi facut faze din astea...
nu stiu
hai ca pc-ul meu consuma ca nebunul ca sa sustin cauza tre sa-l inchid...
ascult this is life de amy macdonald

cum sa devii roman...cum?

2009-03-27T16:55:00.008+02:00

...Deci toti cei care ma cunosc ma intreaba, afland ca nu sunt cetean roman, de ce nu-mi iau si eu cetatenie?!? Nu le raspund: cum pula mea sa o iau? ca mai intra si mama pe blog si nu-i frumos sa vada tocmai ea ca iubitul ei fiu injura. Acum va zic cu mana mea ca am aplicat pt preaiubita cetatenie si astept de cativa ani sa mi se dea un semn ca bah am inregistrat ce ne-ai zis, dar nimic, nici macar $#%@#$%&()!@*#!!. E ca si cum ai intreba un junior banking officer de ce nu vrei sa fii banking officer? Sau mai rau..
Faza e ca eu in ochii lor (n.a. astia care tre s-o dea) sunt doar pe hartie, sunt niste cerneala albastra, desi depinde, de ex daca as fi fost fotbalist si ar fi vorbit cineva pt mine, as fi devenit cetatean imediat cica, nu stiu ..n-am incercat.
Faza proasta in cazul meu e ca eu nu umblu dupa cetatenie ci dupa redobandirea ei. Ca adica bunicii mei, d-zeu sa-i ierte, ar traitara in Regatul Unit si erau bine merci cetateni romani, iar eu acu, nepotul lor tre sa o redobandesc.
De ce sunt enervat? pai eu de cativa ani am indeplinit toate conditiile pe care mi le-au impus astia cu cetatenia. Eu sunt roman si asa fara sa-mi dea ei cetatenia, doar ca asta nu se pune dupa lege. Eu stiu mai bine ca 90% din romani istoria romanilor, literatura romanilor, limba si dialectele, am umblat prin 90% din Romania si locuri din alte tari unde traiesc alti romani de cand e lumea, sunt de sapte ani aici, stiu Romania ca pe cele trei degete de la o mana, insa nu e de ajuns pt ei.
Acu aflu ca pe Sandu Vakulovski (un roman moldovean, scriitor, il cunosc nu personal prin sor-mea)l-au expulzat de aici. Ce pula mea tre sa fac ca sa iau cetatenia aia si nu scrie pe lista? A? Cui tre sa-i dau spaga? Cui tre sa i-o sug? A?

Azi 27 Martie acu 91 de ani s-a votat in Sfatul Tarii „Unirea Basarabiei cu Ţara Mamă - România pentru totdeauna”.
M-as fi dus sa dansez hora unirii dar nu stiu daca ajung la timp.

PS cele trei intrebari pe care ti le pune neaparat un roman cand afla ca esti din R.M.
1. Aaa, esti din Chisinau?
2. Si stii rusa?
3. O stii pe Natasa sau pe plm?

paiceplm

2009-03-27T13:40:00.004+02:00

...nu ma lasa marie
numa lasa sa mor
lasa-ma macar odata
la tilivizor

...azi nu s-a intamplat nimic deosebit in viata voastra? de exemplu frenci fraisii erau cruzi? nu? bine..asta e destul de bine, auzi, da berea nu era parca cu gust de pipi? a, tu bei la sticla? bravo si eu..naspa plictiseala, stateam azi la munca si sarise unu in raul de la geam...de la geam in rau nu avea cum...asta nu e un fapt deosebit din viata mea, nu , ca sa precizez... eu de exemplu ma gandesc ca daca as avea un pistol cu amortizor as impusca in ciori toata ziua...auzi? da tu stii cine e el greco? nu?... nici eu.
acu e deja tarziu dar am baut whiskey cu taurina si cred ca o sa bantui ceva in noapte pana o sa ma culc, dar pana atunci vreau sa descoper ceva deosebit in ziua care a trecut...s-au ieftinit ridichile, trebuia sa bag un call report la munca, aa era sa uit azi a fost unirea cu tara mama acu 91 de ani ago, pfoai acu mi-am amintit de ce beam din paharu ala bun...
seara am jucat paint ball ...ba si era unu maclaud ca-l vopsisem din cap pana-n picere, dar el nu, ca nu murise.
deosebirea zilei asteia plina de rutina fata de cealalta e doar in denumire restul e plictiseala. d'apoi crucea masii ei de treaba nu am zis ca p'ala care se inecase il resuscitase astia 30 min si nu stiu, cafeaua mea de la obisnuitul 10.30 e prea amara, life sucks, job sucks, wife not...
azi mi s-a intamplat ceva deosebit in viata mea... mi-am dat seama ce inseamna o intreaga zi valoroasa, o zi de viata o zi in viata ... dar apoi am uitat

Love above

2009-02-06T10:09:00.005+02:00

Am luat creionul si te-am desenat cum erai tu asa descoperita de toate tainele, erai subtirimea razei de luna, erai petala de trandafir, pe hartie nu-mi dadeam seama daca perfectiunea ta era imaginea sau tu erai cea care-i dadeai frumusetea. Desenul din creion cu umbre suave era imaginea pe care o aveam despre frumusete, poate nu erai tu aceea, poate erai inchipuirea mea, pe care puteam sa o desenez si cu ochii inchisi... mi-am adus aminte de miniaturistii lui Pamuk...
Te-am luat in brate si te-am iubit, stiam ca nu exista iubire pe potriva, ca nu exista pereche care sa se iubeasca la fel unul pe celalalt, numaidecat unul se crede favorizat, iar celalalt crede ca merita mai mult. Te-am luat in brate si stiu ca ai vrut ca eu sa fiu altfel, ca ti-ai dat seama ca eu nu te merit, ca tu meriti ceva mai bun, mi-ai soptit prin buzele mele asta. Mi-am dat seama ca exista cineva care sa se asemene dorintelor tale. Asta nu inseamna ca in iubire merge relatia L1>L2>L3 etc, nu, nu merge, nu inseamna ca L1 e mai bun ca L2 si L2 e mai bun ca L3, nu, se poate intampla ca L3 sa fie mai bun ca L1, pentru ca in iubire 1 milion poate fi foarte putin fata de o simpla mie, deci undeva exista cineva care ma iubeste mult pe mine, insa pe care eu sa nu-l socot demn de iubirea mea, si sa caut in alta parte si sa accept iubirea altcuiva, care la randul sau cauta ceva mult mai inalt chiar daca e impreuna cu mine.
Da-mi o panza ca sa pot varsa focul iubirii cu penelul acesta, da-mi rosul acesta aprins caci el inseamna dragostea pentru mine, da-mi albul acela pur ca sa-mi pot descrie iubirea-mi candida, da-mi mana ta gingasa ca sa trasez linia inimii de-asupra liniei vietii, da-mi azuriul cerului ca fericirea de-asupra iubirii sa nu se sfarseasca nici la orizont, da-mi verdele ca sa stam jos pe roua frageda din iarba, da-mi galbenul ca sa-mi luceasca soarele de-asupra si sa ne curete sufletele cu lumina, da-mi negrul ca sa-ti pot mangaia matasea parului tau despletit, da-mi ochii tai ca sa ma inec in ei, da-mi buzele tale soptite si zambeste-mi pana mi se topeste inima, da-mi culoarea iubirii tale ca sa fie egalul zeilor...
Am luat o dalta ovala ca sa rotunjesc blandetea sanilor tai in marmura casta, cu o dalta oblica ti-am intredeschis buzele, si cu dalta semicirculara te-am privit in ochi, ti-am slefuit obrajii si am suflat pulberea fina ca sa te pot mangaia, cu raspelul ti-am dat unduirea parului, si apoi ti-am despicat invaluirea bratelor, am incercat sa te-ncalzesc, sa-ti dau viata ce-mi umple venele cu rosu, te-am sarutat si nu mi-ai raspuns.
Te tin de mana si incerc sa raman la jumatate de pas in spatele tau ca sa te pot admira, esti frumoasa si zambesti, si din cand in cand imi strangi degetele cu putere ca sa-mi aduci aminte ca suntem aici in mijlocul universului, iti miros stingher si accidental parul involburat de briza zefirului de primavara, simt aripi mari care incearca sa ma ridice in vazduh, te opresc si te strang in brate, iti cuprin mijlocul si te sarut stangaci pe buze, te ridici pe varfuri. Iubirea e simpla

M.eT.r.Ou

2009-01-29T11:52:00.004+02:00

In metrou toata lumea cunoaste pe toata lumea, se imbratiseaza, se ce mai faci, se strang in brate, insa singura chestie care nu-mi place, e ca daca toata lumea nu e insotita de cineva toata lumea e trista, nu zambeste, se uita crunt unul la celalalt, de parca ar fi toata lumea dusmana cu toata lumea. In rest te poti sprijini fara grija de voluptatea vreunei femele daca ai de citit ziarul aleia de ti-a infipt curul ei osos in burta.
Imi place la metrou, as sta toata ziua acolo, mai ales dimineata la noua si seara la sase, intri te sprijini de restul de pe acolo, care la randul lor se sprijina de altii si asa mai departe, te relaxezi ca la sauna, doar ca esti imbracat dar asta nu conteaza, ce e funny e ca din cand in cand vatmanul mai pune o frana mai brusca si atunci toata lumea ridica mainile in sus si se distreaza, cazand unii peste altii si apoi cineva zice:”Yeah, let’s do it again!!!”.
Cand iesi din metrou esti ud ca si cand ai iesit de la parcul acvatic de distractii.
Mie de exemplu imi place cand astept trenul in statie, poti sa citesti linistit un roman si stai fara grija ca nu ai putea sa termini capitolele la timp, si mai mult imi place cand se deschid usile, te poti antrena pentru rugby, stii, aia care vor sa iasa ii imping cu forta pe cei care vor sa intre, si cred ca eseu se pune atunci cand cei care trebuiau sa iasa mai raman o statie in metrou.
Imi plac si hotii de buzunare, stii, toata lumea retraieste impreuna cu ei, adica toti se uita daca o sa reuseasca sa-i sustraga ceva vreunuia dintre noi, ei stiu ca noi ii vedem si vrem sa le zicem ca vezi ca o sa te vada si victima insa e prea fun si toti din metrou tac si numai in gand striga.
Dar cel mai fun e cand trebuie sa te descurci in alegerea mirosurilor, stiati ca transpiratia e un foarte bun anestezic, poti sa lesini imediat, e un sfat pentru doctorii nostri, dar cel mai eficient ramane transpiratia care pe de-asupra mai are si doua trei puf puf-uri de spray, sau sa ghicesti ce tip de ceapa a mancat cel de sta sprijinit de usa de vis a vis, sau daca a baut vin sau doar doua trei beri cu vodca.
Ce mai metroul e si cea mai eficienta scoala de kick boxing, doar ca iti antrenezi mai mult coatele, pai am vazut niste matusele de faceau knock out niste tipi de vreo 90 kile cu niste lovituri elaborate in plex, cre ca aveau mult antrenament.
Oricum daca vrei sa faci facultate, PR, comunicare sau dezbateri (cele mai bune brain storminguri despre politica, vreme si starea economica) aicea iei cursurile sunt si gratis (sau bine un abonament lunar).
E ok, ai si televizoare acum, desi as fi preferat sa fie si in metrou un televizor ca lumea sa fie legata de evenimentele de afara de de-asupra, stii? Tu mergi doar pe de desubt nu vezi ca ploua ca ninge ca profii au greve nu vezi nimic, esti rupt de cruda realitate cruda, esti ca un pui in gaoace in metrou, esti ca chibritul in cutie, esti ca sardina in ulei propriu...

sex, drugs and rock'n'roll

2009-01-29T11:14:00.005+02:00

Bah ati fumat iarba de sa ti se para ca purecele ala mic si negru de suge la sangele poporului, care esti, deci cum ziceam sa ti se para ca e un tiranosaurus rex care acu iti musca o mana si ramai ciung toata noaptea? Bah ati fumat vreodata iarba de sa crezi ca aerul pe care-l respire e albastru deschis si sa-ti tii respiratia de teama sa nu te ineci? Ai fumat, bah vreodata iarba de sa crezi ca esti intr-o racheta intraspatiala si cand ai tras ultimul fum in pieptii aia ai tai umflati de la atata sala sa crezi ca ai decolat si mai nu te-ai pisat pe tine?
NU? Nici eu.
19.50 Apoi acu vreo doua saptamani ne adunam noi mai multi, adica eu si cu un prietenar de-al meu, de avea tricou pe care scria I’m with an idiot, si am tras concluzia generala pripita ca tre sa fumam ceva, ca asa nu se mai poate. Deci ne adunam noi cu totii ce ne adunam si punem pesa aia de la Parazitii – Drogurile schimba tot, ca adica sa ne alegem metoda de susnumita de drogare. Acum eu ca seful turmei zic mnoah, mah noi tre sa ne concentram sa vedem dintai de ce capital dispunem. Am uitat sa va zic, da nu-i bai ca va zic acum, pretenul asta al meu e un pic nebun de tot, de mine nu va zic nimic, si daca auziti ceva sa nu credeti. Deci pe numele lui sa-i zicem Gogu, ca sa fie anonimatul mai total, deci Gogu cica scoate el din buzunarul secret, ca va zic acum ca am uitat, ii cususe maica-sa lui Gogu, ca avea cui semana, ii cususe iti zic un buzunar la chiloti pe interior. Si unde nu scoate el de acolo niste hartii d’alea de plastic, da mototolite de zici ca ereau fituici de examene cu care mai sa te prinda profu si in graba le-ai mototolit si aruncat, deci erau asa de mototolite ca daca nu erau colorate nu-ti dadeai seama care-i Iorga care-i Enescu si care-i Grigorescu.
20.30 Am luat la indreptat cam vreo opt sute de mii, optzeci de roni cum ar veni, sau cam 2 grame de mugurasi d’aia medii, sau un singur gram da d’ala bun, deci prin urmare Gogu se uita atent parca la buzunarele mele, eu nu vreau sa fiu nesimtit si sa ascund aia cinsute de mii si sa-mi para rau ca-s doar intr-o hartie, ca nu aveam parca de gand sa-i cheltui pe toti dintr-un foc...de bricheta. Asa ca i-am scos cu o mana si cu cealalta am luat din gramada lui Gogu doua trei hartii de o suta de mii neobservat.
20.40 Gogu zambeste galben cu toata gura, ii fac cu ochiul ca adica primul punct din plan e satisfacut, acum nu ramane decat sa...imi bag picioarele mah hai la Irina ca ea are masina, ca pana la ala sunt vreo cativaisprezece kilometri, si nu am de gand sa-mi uzez pseudopodele, Gogu se uita la mine precum se uita Eminescu de pe bancnota de doua milioane, si presupun ca ce gandeste s-ar traduce cam asa: „Where the fuck he learned that word?”.
Pana la Irina e drum lung, de vara pana-n seara, asa ca ne umplem buzunarele cu provizii, cate o eugenie de fiecare.
20.43Ajungem in fata usii cu limbile scoase, deci zi si tu... tot universul comploteaza ca Irina bineinteles ca sta la 7 si liftul merge numai cand e sarbatoare, de fapt cand merge liftul e sarbatoare. In fata usii ne invitam unul pe celalalt sa sune, dar cum prietenia se inghesuie sa cedam favoarea unul celuilalt, mai ales ca de fiecare data cand suni te electrocuteaza saraca sonerie de te-arunca pe peretele de vis a vis, imi iau inima in dinti si apas butonul cu telefonul.
21.02 In sfarsit dupa ce am trezit tot blocul s-a trezit si Irina, crapa un pic usa, si vazand fetele cunoscute si ...atat, deschide usa larg, dar presupun ca din cauza curentului usa se izbeste violent de perete, si ne umple de bucatele de var cazute din tavan. Dupa ce intram usa se inchide brusc in usa noastra. Gogu ma apuca de mana si mi-o strange de-mi face hemoragie interna, de-mi creste tensiunea si ma face sa mi smulg mana cu putere si din inertie sa rastorn nu stiu ce ikebana din flori uscate si etc prin tot antreul.
21.05 Stam cuminti pe canapeaua din fata televizorului, intre noi e noua cucerire a Irinei, cam semiconstienta si cam cu fata de scotian rosu peste tot, parul rosu, ochii rosii, nasul rosu, cu o mana tine telecomanda cu a doua se scarpina la rosii. Casa Irinei e foarte ingrijita si primitoare, ceea ce niciodata nu ai zice despre Irina, care pe langa faptul ca e lunga cat o prajina mai e si slaba ca o ..alta prajina, Irina este foarte...dar stai un pic ca asta nu e istoria ei.
Deci dupa cum iti zic apare Irina cu o matura in mana, si din reflex ne-am ghemuit pe fundul canapelei scotand-ul la iveala pe semiconstientul sa-i zicem Costel, nu stiu cum ar suna in engleza echivalentul lui Costel, caruia fie vorba intre noi i se itea inteligenta din chiloti, nu ca m-as amesteca in viata privata a Irinei, dar credeam ca nu se incurca chiar cu asa prosti, si ne zice, mai vreau sa adaug ca Irina e singura dintre noi care detine un doctorat in economie, mai pe scurt e un fel de tocilara desteapta care cand pune o tona de fard pe ea arata si bine, dar ce voiam sa subliniez era ca ea e foarte destepata. Cum mai ziceam, ne zice:
- Conjunctura nefavorabila din punct de vedere pecuniar...
Hahaha, glumeam, ne zice:
- Mah baieti stiu ca e o mare ocazie de sarbatoare pentru voi ziua de astazi (aveam bani de asta era sarbatoare), dar nu pot veni cu voi din cauza ca asta, si arata cu coada maturii spre inconstientul de alaturi, a fumat prea mult si cred ca e in transa acum si nu-l pot lasa singur.
- Moama Tereza s-a gasit, face Gogu, macar da-ne cheile!
- Ae, fac eu...(Ae – este un fel de interjectie pe care am invatat-o/preluat-o de la buna mea prietena Veronica, personaj cat de cat real, acum mare actrita canadiana, sau invers, si se foloseste acest ae mai prin zona Ardealului, si inseamna ceva Aye irlandez)
Eu un pic intrigat mai zic:
- Adica tu ai avut ceva de fumat si nu ne-ai zis si noua, si suparat aproape foc, ma scol si fac un pas spre usa, daaaa, fac eu dramatic si ma uit in coltul celalalt unde era icoana Maicii Domnului si acu nu mai era, da unde e icoana??!!
- Long story, face Irina a lehamite si sprijina matura de un perete, si apropo voiam sa va sun, dar ...si se intoarce spre Gogu care se sculase si el solidar in picioare si ii ajungea cam pe la sfarcul stang...nu aveti telefon..si-l impinse pe Gogu inapoi pe canapea, acesta cazand butuc peste raposatul Costel. Si scoase din ...cred ca din sutien, un miracol, era rasucit perfect, era pacea intruchipata, era alb ca alb trebuia sa fie.
Eu acum solidar cu Gogu ma asez alaturi:
- Nu ne grabim, povesteste-ne.
Gogu plescaie din gura.
23.50 mana stanga imi e ranita, se pare ca am luat o lovitura de ghioaga in scut, care s-a sfaramat dar totusi mi-a protejat bratul, strang palosul in mana dreapta si-mi privesc dusmanul in ochi. Ochii lui ingusti aduc perfect cu forma unui catel de usturoi, dar parca sunt plini de sange, il vad cum isi ridica iar ghioaga pt o noua lovitura, incerc sa ma ridic, insa corpul mi-e slabit de lupte, siroaie reci de transpiratie imi cuprind corpul, incerc sa strig insa gura mi-e plina de sange, ma cuprinde o frica de moarte cumplita, inteleg ca am sa mor si tot corpul mi se incordeaza ca un ghem, insa nici un muschi nu-mi schiteaza intentia, mana dreapta desi tine ca un cleste palosul, e ca si moarta.
Stiu ca am sa mor si dintr-odata flashul vietii mele mi se perinda prin fata ochilor: primele cuvinte, primii ciorapei albastri, primii pasi cazuti in fund, suzeta, mama privindu-ma din leagan, prima zi de scoala cand m-am pisat pe cactusul directorului, prima bataie cu varul meu costel ce a rezultat cu primul sange din nas, prima mea bicicleta cu care zburam ca vantul, a patra mea iubire o mentionez pt ca avea deja sanii dezvoltati, am uitat inseamna sa zic despre primele cosuri pe frunte, prima lectie de chimie, prima ... stai un pic...ce e aia flash? de unde stiu eu acest cuvant? Mah care esti la butoane, ce se intampla. Credeam ca e un vis, insa dusmanul meu inca sta cu ghioaga gata sa-mi sparga teasta, de parca ar fi atarnand din cer, insa in acelasi moment, bunul meu cal, care spre mirarea mea are o fata destul de cunoscuta, se napusteste spre dusman, si ii f...da doua copite de-i dejghioaca ratul, de-i sar fasolele pe campul ...de bataie.
Apoi calul meu se apropie de mine si intreaba: „So, why the long face?”
Stam de doua zile aici langa paraias, incercand sa ne refacem dupa lunga batalie, in jur doar teste albicioase, sageti rupte si scuturi zdrobite, amurgul absorbise sangele devenind rosietic, carduri mari de corbi ne dau tarcoale, apoi dintr-odata li se termina tarcoalele si se apropie din ce in ce mai aproape de noi.
Calul insa ma apara, imi oblojeste ranile cu aloe vera Mah si parca l-am mai vazut undeva, in vreun film cred, presupun ca schitez un zambet, calul ma imbratiseaza insa nu-i pot raspunde inapoi desi as vrea sa ma feresc de balele lui care ii atarna din belsug din narile-i largi. Dar ce-mi vad ochii in departare se apropie un calaret imbracat in totalitate in roz, dar vai, ce-mi vad ochii e o printesa care se apropie de noi, isi trece mana subtire peste fruntea mea, brusc o pace interioara ma face sa-mi relaxez toti muschii pana acum de-mi iesise la vedere ditai jugulara, in semn de multumire vreau sa sarut printesa, insa calul balos se baga pe fir si ..
23.55 brusc ma trezesc cu Gogu si cu Irina si cu ...inca un les calare pe mine, zic Thuoamne, ce-am ajuns, baaah da-ti-va jos ca ma sufoci....mor de sete aici!!! Simt cerul greu ca ma apasa cu soarele ala de 75W, fierbinteala lui ma dogoreste, ma ridic in picioare pentru ca sa pasesc spre apa, si dintr-o data o ceata neagra mi se lasa pe ochi, am senzatia ca sunt langa un recif, iar o caracatita ma improasca cu cerneala si mi se face rau si ma prabusesc ca un sac de cartofi roz pe parchetul proaspat spalat acu doua saptamani. Apoi simt o mana paterna care imi insfaca gulerul si imi pozitioneaza sira spinarii vertical.
00.00 Ne iubeste
00.15 Simt cum cineva ma ia pe sus si vrea sa ma arunce peste balcon, raceala aerului imi aduce aminte, de placutul gust al berii reci ce aluneca pe gat intr-o zi de canicula, si ma trezesc complet, de aici de sus de la etajul ...nu mai tin minte, se vede jumatate de oras.
In coltul balconului imbratisand libidinos o roata de bicicleta Gogu sopteste ceva incet. Imi promit sa nu mai fumez tot felul de porcarii, baiatul cuminte din mine il ridica pe Gogu de o aripa. Gogu e in armonie perfecta, dat fiind ca-si ranjeste fasolea la mine din obisnuita-i stare de zen. Irina complet inalta cu o cafea in mana si cu tigara in cealalta, imi ciufuleste un pic parul.
00.26 Alo! Un taxi la ...la ...ce strada-i aicea? Langa hotelul ala mare! Gogu... da Gogu, ce-i de ras aicea!

pisatul de tantar

2008-12-15T17:13:00.004+02:00

Mai acu ceva timp, si mai acu ceva timp dar nu chiar ca prima data de demult, mi-a reprosat cineva ca daca tot tiu blog, poi in el tre sa discut despre ce se intampla, Domne -n lume la momentul asta, adica daca arunca cineva cu pantofi in Bushi, apoi ar fi o oribila fapta crimanala daca eu in blog nu as aduce aminte si nu as baga cu a href filmuletul de pe youtube, si daca vreun Stolojan renunta la prim ministrie pai eu ar trebui sa intorc si p'o parte si p'alta aceasta situatie. Ca adica un blog tre sa arate starea sanatatii natiunii si a lumii si a...
Eu m-am uitat la el, asea cam cum se uita mama cand vrea sa scoata painea din cuptor, sau cam cum te gandesti tu acum dupa ce ai citit inca odata aia cu mama, adica wtf, care-i legatura intre una si alta.
Blogul meu e un fel de jurnal in care scriu (cand imi aduc aminte) ce ma doare pe mine in ...scuze nu m-am abtinut. Aici nu fac politica, ca politica, zicea nu mai stiu eu cine odata acu demult e mai fina decat pisatul de tantar. Iar daca ma apuc sa discut ca nu stiu ce vedeta s-a pupat cu alta nustiucare vedeta risc ca iubitii de cititori ai mei (pe aceasta cale va salut cu dor si drag care-oti fi voi, desi am o presimtire ca vb singur) sa-si vomite sanvisurile mancate pe tastatura de la atata dulceturi si pisiceturi scrise.
Deci, declar sus si tare ca acest blog e liber de influenta din afara oricare ar fi ea. Afara cu pisatul de tantar!!! (in spate se aud huiduieli)
Bine, hai sa fie pe-a voastra, cand mi s-o scula mie de politica si de vedete (chiar daca nu prea cunosc cine si cum se numeste si cu cine se pupa et etc) poi o sa scriu. Declar, deci (sa nu uit ca mai incape un deci mai pe la sfarsit) ca acesta este un blog e liber.
De ex putem scrie si despre inmultirea la fluturi.
Declar ca acesta este un blog

roma pe ts..

2008-10-13T14:16:00.002+03:00

desi nu imi plac italienii, pt ca nu stiu sa-i gatesc, recunosc ca mi-au placut operele de arta pe care le detin, monumentele arhitectonice, incluzand muzeele, panzele si statuile inegalabile ale marilor maestri, tot ai lor, et etc hai gata, hai sa nu ne intindem.
mah, am fost la roma, adica capital mundi, adica locul unde duceau toate drumurile chiar daca inchizi ochii, adica acolo unde te urci sus pe cupola catedralei sf. petru si zici sa vad roma si sa mor ...de ciuda ca nu sunt roman (se citeste in original fara diacritice).
am avut putin timp la dispozitie ca sa ma delectez cu tot ce se gaseste in ea, de la muzeele vaticanului la saltimboca alla romana, de la pieta lui michelangelo la zvonul clopotelor din piata Navona, de la umbra pantheonului la mersul pe jos pe via del corso, de la maretia colosseum-ului la castanele prajite. deci timp am avut putin, dar am vrut sa vad multe, ca deh ca romanul, sa-mi vad si eu stra stra straradacinile mele, cand stra stra strabunicul meu comun traian a violat-o pe stra stra stra strabunica noastra pe atunci extraordinar de stra stra strafrumoasa sa zicem Dochia, si a iesit straextraordinarul popor roman.
cand am ajuns initial, roma noastra (in continuare roma) mi-a parut un bucuresti mai civilizat, avand in plus totusi extraordinar de multe incepand cu multele masini de calibru mic, cu copaci pe acoperisuri, cu buticuri pe la coltul strazilor, cu gramezi de turisti haotici acoperind cu blitzurile orice intalneau in cale, de la sfarcurile cine stie carei nimfe, pana la frunza din dreptul cine stie carui tors de heracle.
cum si eu ma nimerisem a fi un banal turist, aveam si eu agatat de varful gatului o camera de fotografiat, cu care invesniceam, digitaliceste vorbind, frumusetea descoperita ici si colo, dar daca tot ma intrebi pot sa zic ca mai peste tot, a frumoasei capitale italiene.
in a doua zi m-am dus ata la vatican, zic odata vin si eu la roma sa vad totul mai pe indelete, ultima oara cand am fost, m-am cherdut printre popoarele de prin piazza del popolo si nu am reusit sa vad si eu cu un oc macar un rafael, un da vinci ceva acolo, deci cum iti zic, ata m-am dus la vatican acolo.
acu noroc ca era sambata, ca duminica mai iese papa pe la balcoane si se buluceste turistu ca la circ, si zic noroc ca prinsesem sambata aia cu ploaie de se mai imprastiara lumea (n.a. din lumea intreaga adica) si prin alte parti. am intrat la muzeu, si doamnelor si domnilor dintr-odata, sufletul in fata atator frumuseti ti se face cat un purice, da ce zic eu purice ti se face cat un paduche de purice, pt ca in fata ti se deschide ceva fabulos, ceva ce cu mintea nu ai cum sa cuprinzi, si trebuie ca in acel purice de suflet care il ai sa-ti incapa toata frumusetea care ti se dezvaluie sub forma de fresce, panze, statui, et etc.
si toata aceasta frumusete te orbeste, iti dai seama ca daca ai ajuns sa vezi si sa pipai cu retina atat amar de frumusete (stiu ca e enervant ca-l folosesc de multe ori, da nu ma pot abtine), ajungi sa simti ca esti omul implinit, ca esti cel care a primit mantuirea de a trai si mai departe cu verticalitate, ca esti de acum incolo un om mai bun, ca dupa asta iti dai seama ca trebuie sa stii totul, ca vrei sa pui mana pe stele, (faza e ca, in momentul asta de descriere plina de patetism, ar fi ilar daca s-ar auzi un sunet de palma peste vreun obraz, ipotetic vorbind, seriosi ramanand). nu pot sa zic ca nu mi-a picat maxilarul pe jos, cand am intrat in capela sixtina, cand stand stana de piatra in fata judecatii de apoi (n.a. a lui michelangelo), mi-am dat seama ca eu sunt umilul punct care nu conteaza deloc in universul asta. eu nu sunt un om bisericos ( ati observat ca se asemana cu pisicos), adica nu sunt umblat la biserica, pt ca am o reticenta in privinta asta, consider foarte pagan sa te inchini unor chipuri pictate, sa le pupi, si sa-i pupi si mana unui popa, om ca tine, sa executi niste ritualuri cel putin suspecte, et etc, dar cand am intrat in bazilica sf. petru am simtit o liniste interioara care imi intrase peste tot, chiar si in buzunarul portofelului unde tineam monezile de 1 euro, o pace pe care nu mi-as fi putut-o eu impune cu toata meditatia si karma si bla bla bla, pe scurt am simtit ca o mana mi s-a pus in crestet si ma trage de par prin toata catedrala. acum ca tot vorbim de asta, am pus mana si pe piciorul statuii lui sf. petru si m-am gandit la o scurta rugaciune, da doamne de toate la toti (oricum cred ca includea ceva la sanatate la toti cei pe care ii cunosc) ca ajunge si mai si ramane.
cum exploratorul urla in mine n-am rezistat si m-am urcat sus pe cupola catedralei de unde vezi roma panoramic, ca-n palma cum s-ar zice.

Daca mai continui nu o sa mai para a fragment rupt

Eu sunt urat, dar cand rad sunt frumos.

2008-10-08T13:14:00.001+03:00

Zambetul, rasul, umorul, ilarul, comicul, ironia, autoironia, hazul, veselia, gluma, amuzamentul, sunt lucruri foarte importante pentru mine, sunt aproape pe acelasi loc cu dragostea, ca sa intelegi comparatia. Frumusetea pt mine e trecatoare, inteligenta e trecatoare, bogatia e trecatoare, pana si prostia e trecatoare, dar rasul e vesnic. Daca vei rade cu mine vei fi prietenul meu, daca vei rade de mine vei ramane prietenul meu, daca vei rade cu mine si vei ramane prietenul meu atunci esti prietenul meu.
Cat e de frumos un om care rade? Un om care rade e cel mai frumos om din lume, omul care rade e cel care cunoaste acel mic secret al fericirii, care il face sa uite ca nu are bani pentru masa de maine, ca afara e furtuna, ca razboiul a iesit la coasa, ca ploaia i-a inundat recolta, ca bursa scade cand el a cumparat de ultimii bani actii, cand nu mai are nimic de pierdut. Ai zice ca acei oameni sunt nebuni, ca rasul e nebun, ca logica le-a parasit mintile, ca trebuie sa-ti pastrezi capul limpede si ca rasul ti-l tulbura.
Rasul e ambrozia zeilor pe care eu o detin si o folosesc, nu ma amestec in problemele lumii decat razand. Mai bine razi de mine decat sa plangi, zicea o vorba.

iluzii si vise

2008-07-29T11:44:00.002+03:00

Cassandra’s Dream / Visul Cassandrei

Drama
SUA - Marea Britanie – Franta
Regie: Woody Allen
Cu: Ewan McGregor, Collin Farell, Tom Wilkinson, Clare Higgins, Peter-Hugo Daly
Durata: 108

Asteptam cu nerabdare, dupa excelenta drama “Match Point” si misterioasa comedie “Bomba zilei/Scoop”, sa vad al treilea film al lui Woody Allen filmat in Marea Britanie, “Visul Cassandrei”. Prietenii imi spuneau ca acesta va fi diferit fata de ce a facut pana acum, si da, aceasta drama, as putea spune intunecata, conturata si de coloana sonora sinistra compusa de Philip Glass, nu reflecta deloc stilul care l-a consacrat pana acum.

Povestea celor doi frati, Ian (Ewan McGregor) si Terry (Collin Farrell), plini de ambitii si planuri marete, dar presati de situatia lor financiara nu prea stralucitoare, pare destul de usor de urmarit, iar castigurile la jocurile de noroc ale lui Terry suspect de salvatoare in situatiile de la inceputul filmului, ne pun un pic pe ganduri, oare regizorul/scenaristul Allen a vrut ca filmul sa fie asa de previzibil.

Actiunea se complica atunci cand nevoia de bani se acutizeaza, Terry trebuie sa plateasca o imensa suma de bani pierduta la poker, iar Ian trebuie sa dea un avans pentru investitia vietii lui, un lant hotelier din California care l-ar scapa de obositoarea afacere a familiei, apoi mai trebuie s-o impresioneze si pe Angela (Hayley Atwell), o actrita in ascensiune, pe care a cucerit-o cu falsa lui bunastare materiala.

Salvarea lor e asteptata din partea ingerului pazitor al familiei, unchiul Howard (Tom Wilkinson), un bun familist, proprietarul unui lant de clinici de chirurgie estetica, care e de acord sa-i ajute insa cu o conditie stranie, sa il omoare pe asociatul sau ce urma sa depuna marturie impotriva lui intr-un proces privind practicile dubioase din clinicile pe care le detine.

Dilema fratilor de a ucide sau nu, axeaza “Visul Cassandrei” pe moralitatea fratilor, Terry sovaitor in lupta cu constiinta, iar Ian aproape fara regrete este gata sa duca planul de omor la bun sfarsit.

Finalul filmului m-a lasat un pic nedumerit, ca fan intrait al regizorului recunosc ca incercarea de a rupe radical cu un stil care l-a consactrat nu a facut din Visul Cassandrei un film bine realizat.

Printre singurele ironii strecurate de Allen, este denumirea filmului, ”Visul Cassandrei”, barca lor, numita parca prea in graba si fara sens dupa un caine de curse pe care Terry pariase si castigase, cat despre reprezentarea scenelor violente Allen a optat pentru stilul hitchcockian, indepartand camera spre alte imagini in timpul actiunii.

“Visul Cassandrei” ramane insa un film de vazut, pentru prestatiile celor doi actori, pentru ca e primul film al regizorului cu soundrack stereo, pentru imaginile frumoase ale lui Vilmos Zsigmond, pentru povestea pe care o poarta.

Woody Allen ne va cuceri insa, cu siguranta, odata cu lansarea in Romania a lui “Vicky Cristina Barcelona” care a facut senzatie la ultima editie a festivalului de film de la Cannes.

fan jp sartre

2008-07-23T11:58:00.005+03:00

Imi plac strugurii foarte mult, pt ca limbile ceasului se intalnesc foarte des pe parcursul zilei, desi o ploita nu strica niciodata unei holde de grane. Stiu de la tata ca fara munca nu ajungi departe, si pe propria-mi piele stiu ca si fara bocanci nu ajungi departe, sau la fel cine nu se scoala de dmineata nu ajunge prea departe. Imi place sa miros paginile cartilor si sa mangai pisicile, care poate ar manca soarecii care ar roade acele pagini scrise de faimosi si clasici scriitori astazi morti si vii in memoriile noastre.
Fusta mea alba atrage tantarii care roiesc in jurul ei ca in jurul unei lampi si isi parlesc aripile, ce n-as da si eu sa am aripi sa pot sa privesc orice film as vrea eu, tu ca intotdeauna te-ai murdarit de frisca la coltul gurii. As bea cerneala cu care s-a scris „divina comedie” pentru ca sa nu trebuiasca mai tarziu sa ma plictisesc impuscand nigerienii care nu sunt din tribul meu, economisesc gloantele pe ursii polari, astept ca oricum sunt pe cale de disparitie, cu incalzirea globala nu te joci de-a v-ati ascunselea.
Cred intr-unul d-zeu, si-i citesc toate cartile sfinte decameronice, coranice, refuz sa citesc tora, le citesc si vad ca toate sunt scrise pe aceeasi tema, toate au un mesia, un potop si o presarare de cateva minuni, n-am ce sa le reprosez scribilor de atunci, pun pariu ca minune ca i-phone-ul le-ar zdruncina credinta, dar sa lasam iaurturile si industria lor pe seama albinelor. Motocicleta mea consuma atata gazolina cat are nevoie, ii place Iranul si Venezuela, dar si Arabia Saudita, dar de asta e Triumph al campurilor petrolifere, mie nu-mi prea place, cred ca am motorul defect, simturile amortite si casca pe-o parte. In schimb fotografia dupa cum zice Misu va salva mai multe suflete decat arhanghelii si parastasul mamei lor. O zi sa lingi inghetata si sa mori de dor de duca, dar destul cu aberatiile antisemite si sa incepem bancul anului cu cei doi handbalisti care s-au culcat cu Freud pentru bani. Saptamana trecuta catarandu-ne pe niste piscuri, mai sa se rupa franghia realitatii, insa dupa ce am muiat coltul de paine in marea plina de pesti ne-am culcat pe un pat de Kalasnikov AK-47, visand imensele piramide in forma lor conica.
In Spania povestea cineva ca te iau taurii intr-un corn cu lapte, dar degresat ca sa nu devii obez ca americanii care primii au pasit pe luna, sau pe saptamana depinde de regim. Pentru ca sa nu ne doara in pix trebuie ca banii sa fie cat mai securizati si bursa sa fie verde ca un cameleon, dar durerea interioara vazuta in oglinda, se poate sparge aruncand cu ng fu panda. Hai sa trecem la lucrurile care dor cu adevarat, la acei faguri care nu au forma perfecta cunoscuta in geometrie ca forma perfecta de facgure. Principalul e sa fii actorul secundar de Oskar care apare sezonier si zice ca „Fuck war, too”

for I am a looser

2008-07-03T10:50:00.002+03:00

Am stiut de la inceput ca pielea mea se poate vinde scump doar daca voi face ceva care sa ramana mult timp in mintile oamenilor, sau macar ceva care sa atraga atentia pe moment, pe orice perioada de timp. Vanitatea mea este mare, sunt om de nimic care are dorinte mari, care aspira la ceva ce trece cu mult peste cercul lui de influenta, sunt un Don Quijote in sensul ridicol, in sensul neadevarat, eu nu am idealul insuflat la maxim, eu doar par ca ma lupt cu morile de vant si fug de ridicol de parca toata lumea ma cunoaste si ma judeca, cand de fapt nimeni nu stie de mine, sunt doar o minciuna. Nici aici in jurnal nu pot sa scriu decat de mine, ma preocupa asa de mult ce sunt ce-am devenit, ce as vrea sa fiu mai ales, ca nu mai am timp sa devin ce mi-am propus, totul e doar pentru vis, ptiu.
Nu stiu ce sa fac ca sa nu mai fiu meschin, sa nu mai personalizez totul intr-un egoism de sustinut, am inca capul verde si vorba necoapta, insa imi inchipui ca debordez de intelepciune si de desteptaciune. Insa visez ca daca odata, nu stiu cand, voi face ceva prin care voi ramane in gandurile posteritatii ca un om, un om deosebit bineinteles. Ma tot plang ca sunt un om care a ramas fara talente, ma intreb ce stiu eu sa fac in lumea asta, insa apoi ma impac cu gandul ca o intamplare neprevazuta imi va da prilejul sa plac asa cum sunt eu, fara talente, lumii intregi, apoi rad in mine de mine.
Incerc sa ma imbarbatez prin a-mi arata cu degetul pe ceilalti oameni, ei ce au facut, cu ce sunt eu mai prejos ca ei. Nu ma gandesc la ceea ce sunt eu, ci la ceea ce sunt in comparatie cu altii, asta e societatea mea, rad de nimicnicia celorlalti, rad de cei mai slabi ca mine, nu incerc insa eu, eu sa fiu mai bun.
Daca ma vezi pe strada da cu piciorul in mine, te rog, pt ca alta atentie nu merit din partea ta, sau cuprinde-ma in indiferenta.

reclama

2008-06-26T12:54:00.002+03:00

Era deja ora trei dimineata, de la atata bautura viata imi parea cand frumoasa cand data dracului, toti devenisera dintr-o data mai lenti, iar DJ-ul nostru baga mai des blues-uri, semn ca deja trebuie sa-ti alegi perechea pentru sfarsitul petrecerii.
Venise langa mine si cand am incercat sa duc paharul la gura mi l-a smuls din mana a baut putin din el si l-a lasat pe masa. Apoi dansand lasciv ma ademeni spre ea, formele ei ma faceau sa ma cutremur in interiorul meu, iar dansul ei parea rupt de realitate, mi-o inchipuiam ca pe o spirala, ca pe o flacara care se ridica si cobora dintr-un foc. M-am ridicat pentru ai raspunde la chemari.
Mi-am petrecut dreapta dupa mijlocul ei, sa simta ca o strange cineva real si puternic in dorinta lui, apoi cu cealalta i-am aranjat suvitele rebele, insa ea si-a fluturat capul in semn de protest, iar suvitele au revenit iar la forma lor. Era ca un demon cu trasaturi angelice, ma asteptam sa-si desfaca aripile si sa zboare de langa mine. Am sarutat-o incet pe ureche, intsant s-a lipit de mine, simtind-o cum ma impunge cu sfarcurile. Eram aerieni, toata oboseala pe care credeam ca o am imi disparu, si dansul nostru in loc sa devina din ce in ce mai lent ne avanta in rotiri si zvacniri de flamenco.
Deodata o vad ca se desprinde de mine parca rusinata, eu stateam cu mainile intinse, insa ea speriata privea spre ceva fix in spatele meu, apoi altcineva a luat-o la dans in pasii de flamenco si a sarutat-o pe gura apasat, ea neimpotrivindu-se. Lumea mea se prabusi, cutremurul de 10 grade pe scara Richter cred ca m-ar fi lasat rece, insa asta m-a omorat. Stateam singur printre perechile ce se roteau in jurul meu ca in jurul axei lumii, eram nefericit, iar cel care mi-a furat aleasa, mi-a zambit si mi-a facut cu ochiul. Brusc trezit m-am intors la locul meu, cu vechiul pahar in mana. Aproape o ora am stat cu capul plecat privind bulele si micile furtuni pe care le faceam in paharul de whiskey cu energizant, petrecerea s-a spart si gazda ne arata unde puteam sa dormim fiecare.
Ei doi s-au tolanit printre celelalte trupuri ce zaceau intinse prin toata camera in pozitii cat de cat odihnitoare, m-am intins si eu pe spate insa nu puteam adormi, ochii mintii scrutau intunericul fixand pe retina lor intunecata chipul luminos al ei. Voiam sa ma razbun pt ca ma simteam mic, pt ca intotdeauna cineva imi fura dorinta de care sunt la un pas de indeplinire. Il vad apoi ca se scoala si se indreapta spre WC, il inteleg bause cam mult. Incerc sa adorm dar de fiecare data cand aproape reusesc, ma trezeste zgomotul usii de la WC, iarasi el.
De oarece nu pot adormi, ma uit cu ochii dati pe spate afara, varfurile plopilor susotesc ceva despre mine, strang patura cu mainile, as vrea sa plang, dar cum eu nu pot sa plang dau de o cutiuta mica, cazuta probabil de pe noptiera.
Incet ma proptesc in fund sprijinit de perete, ma uit in jur speriat, ca un pirat ce a gasit o comoara si nu vrea sa o imparta la nimeni, dar toti dorm ca morti, unii cu ochii deschisi sau gurile deschise, si deschid cutiuta-sipetel. Surpriza aici nu gasesc decat niste ace de siguranta, bobine de ata de diferite culori, nasturi si un cercel.
Eu sunt o persoana rea spre foarte rea, cinica, invidioasa si plina de refulari, doar ca nu arat asta la nimeni, imi place sa ma razbun daca cineva ma calca pe coada, chiar daca atunci zambesc a eee nu-i nimic, si coc planuri in mintea mea de nebun psihopat prin care sa injosesc mandria oricui.
M-am furisat incet spre el, verificand daca doarme, dormea tun, apoi cu 2 ace de siguranta fara sa ma simta i-am fixat bine prohabul, i-am pus centura de castitate fara cheie, de cateva ori m-am intepat, dar de frica sa nu-l trezesc am strans din dinti. Apoi mai incet m-am furisat in bucatarie, de la chiuveta am insfacat lichidul de spalarea vaselor, l-am cantarit in mana, era mai mult de jumatate, apoi zambind furisat, am deschis cu atentia usa WC-ului si am turnat tot continutul in vasul de toaleta.
M-am intins langa usa WC-ului pt ca sa nu se scoale altcineva, chiar daca farsa era o farsa buna facuta oricui, dar d-zeu cum s-ar zice exista si l-a sculat iarasi pe el, priveam printer gene, cand a pasit peste mine, si dupa ce a intrat, eu cu o miscare felina am pus incuietoarea, mirandu-ma ca exista incuietoare si pe afara.
Apoi cu gura din ce in ce mai spre urechi asteptam deznodamantul, facand si un pic de zgomot pt ai trezi pe ceilalti, care si incepusera sa dea semne de deranjare dupa ce auzeau zgomotele suspecte si infundate care razbateau din WC, asta presupun ca a fost un cot in usa, asta o cazatura, lumea incepuse sa protesteze...mai incet mah tu ala din baie apoi dupa o serie de injuraturi, cand mi-am dat seama ca s-a eliberat si a reusit sa-si duca treaba pana la capat am auzit sunetul pt el macabru al apei trase.
Timp de aproximativ, presupun ca un minut, a tipat ca din gura de sarpe, de oarece usa era inchisa pe dinafara izbea cu pumnii si mai tarziu cu picioarele in usa WC-ului, toata lumea din camera se trezisera si cineva s-a sculat si a deschis usa.
Inchipuieti ca dupa o noapte de chef, dimineata toata lumea nu ar avea fata mohorata si obosita cu gura punga si insetata dupa nenumaratele cock-tail-uri si alte bauturi, ci cu gura pana la urechi, in hohote de ras care au tinut aproape 20 min, cu mainile tinandu-se de burta.
Cand s-a deschis usa, s-a revarsat in camera un tsunami de spuma alba, tot WC-ul pana aproape sus era plind de aceasta binecuvantata spuma, el semana cu un yeti speriat cu un crac de pantalon ud, semn ca nu reusise chiar la timp sa desfaca acele doua ace de siguranta, de atunci stiu ca chiar si cu o picatura de fairy poti spala o chiuveta intreaga.

hai noroc

2008-06-26T11:28:00.004+03:00

Am gura uscata tot timpul, nu stiu daca e de la caldura sau din cauza ca sunt enervat, intru intr-o farmacie si ma indrept spre aparatul de apa, imi iau tacticos un pahar si dau sa-l dau pe gat, cand simt o mana de paznic pe umar, vezi ca e prea rece, ee, acum ce sa zic, e perfecta, mai beau un pahar de apa si apoi il umplu si il iau cu mine, la intrarea in metrou il vand cu zece mii.
Apa e mai buna ca iubirea oare? Poti trai fara iubire ca fara apa? merita? Am in gand fragmentul despre definitia apei a lui Saint-Exupery, apoi am in mana paharul de la farmacie...
Corpul meu e 80% apa, adica Isus cand zicea beti din sangele meu si mancati din trupul meu avea un motiv stiintific plauzibil, doar ca noi nu stiam atunci ca avem atata apa in noi, ca apa e tot ce ne inconjoara, ca totul e o apa si-o pamant, ca tastatura mea contine apa, ca in ochi am o consistenta de apa, prin care presupun ca vad distorsionat lumea, ca de fapt apa prin care ma uit imi arata o alta realitate. Castravetele asta e apa, cafeaua e apa, oceanul e apa, norul acela in forma de castravete e apa, lemnul acela e apa, Irina e apa, foarfeca e apa, Lacustra de Bacovia, creierul meu plin de fara ganduri, inghetata scursa pe camasa de in e apa, iubirea e apa, ceapa e apa, lanul de grau e apa.
Da-mi te rog sa beau un pahar de iubire

acum ca si atunci

2008-06-18T15:52:00.000+03:00

stau acum in fund undeva prin ... nu conteaza, undeva de unde se vede cerul cu toate cele 5 stele ale lui. aflu ca Romania si-a luat pumni in gura de la Olanda, scuip a mare paguba in ciuperci si-mi pare rau ca cineva pe care nu-l cunosteam decat din concerte, a cam murit, nu-mi dau seama daca e bine ca a iesit Operescu primar, ca pentru ca nu ma intereseaza, ca sunt alegator turmentat si indiferent, deci un punct forte e ca n-am cetatenie, Gogudelagaze imi cere iar tigari, il injura pe Banel ca e tigan borat, il intreb daca e rasist doar cand totul merge rau, mi se uita in gura da nu intelege cuvantul daca.
Mi-am ucis aproapele cu perna pana semana ezact cu ratusca cea urata din povestea aia cu minerii la universitate, apoi i-am facut statuie lui Che ca implinise o groaza de ani de cand se nascuse, am gasit o insigna marpha pe jos, dar imediat un pokemon mi-a zmuls-o brutal si a inceput sa planga, infundandu-si in urechi castile.
eu cred ca nu-mi traiesc istoria, cred ca am baut prea mult sau prea putin, sau bautura era proasta pt ca realitatea si fictiunea mi se par la fel, dar tot nu ma inca intereseaza, cred ca timpul trece pe langa mine, dar eu nu-l opresc, cred ca de fapt eu nu am sa exist pt istorie si actionez ca atare

prehystoria

2008-06-13T16:04:00.001+03:00

nu ca de obicei nu scriu, eu scriu cand n-am ce face, cand am ce face, si cand ma gadesc sa fac ceva dar nu fac, acu nu zic ca mi-am tras si eu blog ca ma tragea lumea de maneca, ca adica fa-ti mah si tu blog sa fii in rand cu lumea, nu, thuoamne fereste, adica singurul care m-a tras un pic asa e Skinu ca el si-a facut, da d'asta ingrijit. Acu mi-am facut si eu, dar inca nu stiu cum va fi cu el, ca eu cateodata prind o dragoste sa fac ceva si ma tine vreo 2 saptamani , si apoi ma plictisex si ma apuc de altceva. Asa m-am apucat si de dans si de hipism si de numismatica, stai asa, eu inca mai colectionez monezi, oricum ati prins ideea.

Blogul asta va fi cred, ca sa ma laud, ca sa injur ce am uitat sa injur ieri, ca sa va mai zic cum vad eu lumea (de fapt asta am vazut ca e cam scopul blogurilor astea), ca sa va zic pe unde am umblat cand n-am raspuns la telefon, ca sa fiu cinic...

Inca nu stiu sa umblu la butoane, dar cum zicea un coleg savant inca in viata, si vaca a fo salbatica la inceput, si alt coleg dar nu savant, desi presupun liber cujetator, imediat i-a dat cu replica, cum s-ar zice retorica, pai da mah, da atunci si noi eram salbatici si nu stiam sa-i culejem laptele.

Pe el mai discutam cate un subiect fierbinte si de actualitate, gen motivul arderii pe rug a Jeanei D'Arc, d'astea. bine hai sa aveti un w/e romantic

eu vreau sa fiu ca vantul

2008-05-07T16:41:00.000+03:00

Tinti indelung cu pusca dupa ce masura vantul, ceilalti stateau ascunsi pe undeva prin tufisuri, eu insa stiam ca daca rateaza, sunt urmatorul suport si stateam in spatele lui, il vedeam ca nu-si tine ochiul aproape de luneta, ca se uita la arma, ca-si sopteste o rugaciune pentru el, sau pentru arma lui. Ii vad ochiul mijit cu incretirurile de barbat in plina tinerete, cum ii joaca sub pleoapa, parca incercand sa o strapunga, ochiul trece in prelungirea mainii, mana trece in prelungirea tevii, il simt ca are „tinta” in vizor , astept sa se incordeze dar din contra il vad inmoindu-si cotul pe patul armei.
Eleonora, doar tu imi ramai, sopteste.
Ii vad fata schimonosita parca de o durere puternica, se simte privit si deschide ochii, il vad inspirand lacom aerul verde al padurii de parca s-ar ineca, fixez luneta si nu-mi vine sa cred, chipul Generalului incadrat de aura parului alb-grizonat, imi sageteaza ca intr-un reflex crucea de pe tinta, Generalul pe care-l credeam mort, se afla in bataia a doua pusti manuite de cei mai buni lunetisti, incerc sa trag aer in piept, deci era adevarat, tatucul incerca sa scape de cei mai buni oameni cu care a facut revolutia. Nu incerc sa fiu patetic, insa omul acela ne-a aratat ce inseamna viata, ce inseamna onoarea, ce inseamna adevarata disciplina in armata, nu ne puteam inchipui ca Generalul care a jertfit atat de multe pentru Patrie sa fie dusmanul poporului.
Am pus arma jos, scotand siguranta, la fel a facut si el, cei din tufisuri ne-au simtit ezitarea, si-au dat seama stiindu-ne reputatia ca nu renuntam de flori de mar sa anihilam tinta, ne-am privit in ochi, nu stiu ce a citit el in ochii mei, el linistit a indreptat arma catre leitenant, ar fi bine sa nu te misti, masinal am indreptat si eu arma spre cel cu Thompson-ul, un batran putin speriat dupa intorsatura lucrurilor, pentru ca stiam despre ceilalti ca nu stiau mare lucru cu pustile lor, pe cand o rafala chiar si necontrolata are mai multe sanse sa ne atinga. Leitenantul prea tinerel sa stie cu cine are de a face incerca sa-i explice ce inseamna sa nu execute ordinul, uita ca noi nu doar refuzam executarea, noi il amenintam. Ar fi bine sa plecati cu totii, ar fi bine, rosti el iar calm, eu zambii in mine, calmul in asemenea situatii scoate frica celorlalti si mai mult in evidenta. Ceilalti si-au dat seama ca ar fi inutil sa moara acum cand razboiul deja se terminase, stiau inca dinainte de a veni cu noi reputatia lui, stiau ca nimeni nu l-ar fi putut intimida cu nici o arma, cu nici un ordin. Leitenantul insa era tanar, din valul studentilor in cautare de aventuri carora li se parea ca armata e viata personala, care credeau inca cu ardoare in viitorul luminos al marelui imperiu.
Eram postat cu spatele spre un carpen gros, ceilalti nu ma vedeau, decat leitenantul si cel cu Thompson-ul, astfel vazui cum leitenantul ca din greseala atinse si deschise butonul tocului, ca intr-o alunecare apuca Nagan-ul si incerca sa tinteasca spre el, ca o detunatura de trasnet el is descarca arma in capul leitenantului, si se arunca dupa un copac, apasai si eu pe tragaci si glontul meu strapunse pieptul batranului cu pusca-mitraliera. As fi avut alta optiune, stiam ce inseamna sa fii trimis sa omori un om imposibil, si sa nu-l omori, chiar daca stiam ca pentru asta va trebui sa ma ascund toata viata.
Ceilalti au fugit speriati, el s-a intors spre mine, a dat din cap, apoi prin luneta a privit in directia Generalului, a carui garda auzind impuscaturile, imediat au pornit spre locul nostru, asa ca a trebuit sa ne retragem si noi in fuga, aproape pe acelasi traseu pe care au fugit ceilalti.
Trebuie sa pleci, iti risti viata cu mine, n-au sa te lase in pace, dar am sa te ajut pentru ca m-ai ajutat. L-am privit, n-am inteles de ce s-a referit doar la mine ca trebuia sa plec, insa in tot rastimpul cat am stat cu el am inceput sa-l inteleg. N-am facut-o pentru tine, ii eram dator Generalului macar cu atat. Ne-asteapta streangul, nu intelegi. Mi-e indiferent eu mi-am trait viata, insa tu esti tanar, nu meriti o astfel de rusine.
Stiu ca acum iti pare ca lumea e cu susul in jos, ca cei din conducere duc o politica de exterminare a tuturor elitelor, si sa stii ca ai dreptate, eu am luat parte la lucruri ingrozitoare, dar pana cand poate continua asta?
Il privesc uluit, de doua luni stau in preajma lui si niciodata nu l-am auzit vorbind atat de mult.
Tac, nu am nici un gand pe teava mintii, desi raceala fierului pustii mele mi-a adus gandurile la rece, totusi nu simt nici o parere de rau, simt un tremur placut.
Mergem deja de doua zile spre sud, cand si cand intretaiem cararui umblate, dar stiam ca la un moment dat padurea nu o sa ne mai apere de ochi straini. Am asteptat caderea serii cand in departare am vazut fortul, nu stiam locul insa se pare ca el cunostea fiecare cararuie.
Departeaza-te de mine, dar stai pe langa, s-ar putea sa fie un avanpost pe aproape, vom trece cate unul, sus dupa pinul inalt este o pestera, acolo ai sa-mi vezi umbra, e ferita de privirile celor din fort, daca reusim sa trecem de pin, suntem deja in Polonia.
Il vedeam cum se departeaza incet, furisandu-se pe sub iarba ca intr-o mare. Il urmaream din geana padurii prin luneta, desi stelele nu-mi furnizau lumina necesara, apoi cand disparu in intuneric am indreptat-o spre fortareata, santinelele pareau somnoroase.
Linistea noptii imi accelera ritmul batailor inimii, stiam ca fortaretele de granita erau inzestrate mai tot timpul cu mici avanposturi ascunse in jurul lor, mascate foarte bine.
Trecuse deja o jumatate de ora si sus nu aparea nici o miscare. Mainile si picioarele imi amortisera din cauza incordarii si frigului noptii, incercam sa ma misc cat de cat ca sa scap de incordare, spatele mi se arcuise si aveam o durere stransa in ceafa. Dupa calculele mele in jumatate de ora un om care cunoaste locurile se putea strecura pana acolo, dar trecuse deja doua ore si-mi faceam griji, imi trecu prin cap sa ma retrag si sa o iau inapoi, apoi iarasi mi-am adus aminte ca nu puteam sa dau inapoi. Liniste...
M-am trezit brusc din somn, nu dormisem de cateva zile, starea de veghe mi-a disparut si m-a lasat prada lui Morpheus, insa afara era un soare puternic.
Mi-am adus aminte de el, si in cap mi-au aparut mii de ganduri, de ce nu mi-a facut semnul, m-a lasat aici, astfel sta linistit fara o grija in plus. Voiam sa plang de ciuda si neputinta. Insa simtii la cativa pasi de mine un zgomot suspect. Eram acoperit de ramurile unei tufe de alun, langa un stejar batran cu trunchiul gros, intotdeauna imi alegeam cu grija un loc de acoperire. Am scos piedica pustii si stateam cu respiratia intretaiata, asteptand ca zgomotul sa se infatiseze, era un om am inteles clar dupa zgomotul pasilor, pasea neatent, crengile trosnite sub pasii lui m-au facut sa-mi dau seama ca nu era el, el nu si-ar fi permis asa ceva. Era un soldat tanar, pasea absent, parea ca vorbeste in sine si era foarte revoltat parca, fuma in pumn, m-am gandit ca un cutit in beregata m-ar fi scutit de zgomote in plus, ba chiar de un risc in plus. Mi-am dat seama ca nu era santinela, era doar un ostas pe care probabil l-a parasit iubita, si care i-a scris o scrisoare lunga si care acum presupun era plina de lacrimi, iar el ravasit nici nu auzea ce se intampla in jur.
Dupa ce trecu de mine si nu i-am auzit pasii un timp, m-am catarat intr-un brad cu crengile groase pentru a putea vedea ce se intampla in fortareata. De sus, prin luneta am vazut fugar planul cetatuii, cred ca erau cam doua plutoane inauntru. Pe cele patru turnuri erau cate doua santinele, una la mitraliera, una cu pusca, ambii aveau benoclu. Spre sud, in partea cu frontiera aveau si ceva artilerie grea, langa zidul nordic am vazut ca ieseau mai multe antene, presupun ca era statul major, insa de aici din cauza turnului din centru nu reuseam sa vad nimic, apoi ca o lumina reflectata am zarit pusca lui, Eleonora, zacea pe o masa unde se mai gasea ceva munitie. Asa ca am decis sa cobor si sa-mi schimb punctul de observatie. Insa cand sa ating pamantul cu picioarele am jupuit un pic din scoarta pinului, lasand ca o rana sa se vada lemnul alb rozaliu. M-am oprit sa miros lemnul, care-mi aducea aminte de vremurile cand imi faceam ucenicia in tamplarie, unde mirosea a rumegus si a clei. Apoi incet am inceput in zig-zaguri sa-mi fac drum prin tufisurile de alun si fag. Am transpirat de la atata efort, insa corpul mi-era cuprins de un tremur continuu, simteam frig in loc de soare. Ajunsesem pe cealalta parte unde incepea padurea de mesteceni si pini, descoperisem doua posturi mascate, mi-am dat seama ca erau legate fiecare printr-un tunel subteran, caci pe de-asupra nu erau nici un fel de urme, chiar ma miram ca o fortareata atat de mica, are atata paza.
Trei ore m-am tarat aproape continuu, degetele mainilor imi tremurau iar transpiratia rece ce-mi curgea abundent de pe frunte imi intra in ochi. Am decis sa caut un loc unde sa ma odihnesc fara ca strajile care din cand in cand isi faceau rondul sa ma descopere adormit.
M-am trezit in sunetul unor topoare, aproape de mine cativa soldati dezbracati pana la brau taiau un copac, apoi dupa ce l-au curatat au plecat spre fort. Era agitatie in fort, am cautat un copac mai inalt si m-am catarat pe o craca, din partea aceasta, se vedea aproape tot fortul ca-ntr-o palma, m-am uitat prin luneta, dar totusi pe el nu l-am vazut. Dintr-o data mi-am simtit gura uscata, iar capul usor fara sange, daca nu m-as fi tinut de copac cu putere as fi cazut ca un sac, in mica piata am vazut ca ridicau o spanzuratoare, lemnul alb de pin in neconcordanta cu peretii galbui rosietici, parea ca iradiaza. Privii in sus spre cerul cu urme rosietice, ca lacrimile sa nu-mi inunde ochii, nu pentru ca nu as fi vazut atat de multe orori in razboi, ci pentru ca in suflet am crezut ca totul s-a terminat, ca pacea pentru care toti ne-am rugat si am luptat in sfarsit a venit. In piateta cele doua plutoane s-au aliniat ca la exercitiu. Mi s-a pus un nod in gat cand l-am vazut cu un sac in cap si cu mainile legate la spate escortat de doi soldati spre lemnul pur si alb al spanzuratorii, nu intelegeam atunci de ce pur si simplu nu l-au spanzurat de o craca din padure. Nu stiam multe din trecutul lui, atunci credeam ca se voia doar un exemplu si pentru ceilalti care ar mai fi incercat sa tradeze, sau sa nu execute ordinele.
Pe podium i-au scos sacul din cap, sub puterea luminii si-a coborat un pic capul, fata toata ii era acoperita de rani sangerande, dar totusi il vedeam cum zambeste calm, s-a indreptat si privea cu trufie spre cei din fata.
Nu credeam in dumnezeu, eram si eu printre acei tineri care credeau in viitorul luminos al imperiului, dar in acel moment ma rugam cu lacrimi amare, scanceam incet, apoi dintr-o data m-am oprit.
Am fixat luneta dupa vantul de vara, ce batea linstit strecurandu-se printre mesteceni facandu-i sa sune din frunze, am strans pusca in brate fixand-o adanc in omoplat si am tras.

sunt sau exist

2008-05-05T11:58:00.000+03:00

Imi tot inchipui acel lan de floarea soarelui, eu sunt in mijlocul galbenului lui, mangai petalele ce inghimpa putin cu simtiti spinisori, cerul e atat de albastru ca ochii imi obosesc, iar soarele atrage dupa sine toate florile din lan. Ma pornesc cu mainile desfacute, florile imi ajung doar pana la piept. Imi tot inchipui acea imagine de ansamblu cu un om in mijlocul unui lan de floarea soarelui care se roteste cu mainile intise in parti, si care are ochii mijiti de atata lumina.
Ma trezesc iar cu gandurile puse vraf peste fumul de tigara agatat prin toata camera ca o panza, imi aprind iar acea tigara care intotdeauna este pe jumatate fumata, muzica lui Bregovic rabufneste pe fundal ca o perdea ce acopera zgomotele de afara. Urmaresc firele de praf ce se rotesc intr-o destinatie haotica pana dispar din raza de soare cazuta pe parchet, suflu fumul de tigara incet spre ele pentru a le mai schimba directia si a le mai adauga un pic de invigorare ca sa nu se depuna pe paharul meu jumatate gol cu urme de ruj, mi se face lehamite de atata lene, sunt asa de anemica ca nu pot ridica nici mana pentru a duce tigara la gura.
Vreau sa ies afara la aer... imi insfac din mers camera de fotografiat, de fapt sunt o fata ingrijita cand mi-e bine, toti cand ma cunosc raman cu impresia ca sunt o adolescenta bine crescuta, stiu totusi ca putin le pasa si ca nimeni nu da doi bani pe ce as putea fi eu, eu ce sunt?
E atat de bine afara, trebuie sa ies cat mai des, sa-mi aduc aminte tot timpul sa pretuiesc fiecare clipa, ca tot uit. Trotuarul este presarat cu mici crapaturi si are nuante de primavara, adica floricele strivite cazute din buchete. Mie nu-mi daruie nimeni flori primavara, de fapt nu-mi da nimeni nici intr-un anotimp, cineva mi-a spus ca sunt o tanara care se complace in tristete, si care sufera din toate, si bineinteles ca nu are dreptate, apropii obiectivul camerei de un ghiocel cu capul alb strivit de o urma, are o urma de melancolie ca n-a sfrasit in vreun paharut de plastic. Am sa-mi cumpar un buchetel de flori ca sa moara toate colegele mele de invidie, unul mai frumos.

Intra si nu se uita niciodata la mine se duce direct in camera ei, iese doar in chiloti si ma tot intreaba daca mi-am ales un scop in viata, de parca m-ar intreba ce mai fac. Intotdeauna este grabita si imi ia din tigarile mele, are vopsea pe incheieturile degetelor, imi place cum picteaza si nu vrea sa inteleaga nimic din ce-i spun eu, atat despre ea. Isi aprinde o tigara, semn ca astazi nu pleaca nicaieri, zambeste pierdut, are lacrimi in ochi, insa ma prefac ca nu am vazut pentru ca nu stiu ce sa-i spun, muzica lui Bregovic apasa si mai mult claritatea razei care invarte particolele de praf hoatic, observa buchetelul si zambeste putin, eu intorc repede capul spre fereastra ca sa nu trebuiasca sa-i raspund, desi ea stie ca nimeni nu-mi daruie flori.

Gandacelul mi se urca pe degetul aratator, indoi degetul in palma cand incearca sa desfaca aripile, si nu-l las sa-si ia zborul, simt cum totul in jurul meu se misca, toate ganganiile care fosnesc prin iarba, stau intinsa cu mainile si picioarele desfacute in cele patru zari. Ajung la sfarsitul cartii si inchid cartea, inchid si ochii, ma simt atat de neputincoasa, am aproape 20 de ani si ce am facut eu pana acum, ce scop am eu in viata? am trait atat si as vrea s-o iau de la capat, n-am avut o adolescenta frumoasa, poate din cauza ca n-am avut prieten, pe cineva care sa ma iubeasca, din cauza asta parca ma simt limitata in a face ceva. ce am facut eu pana acum? nimic. tot visez ca de la anu’ totul o sa fie altfel, cand ajung si in acel an plang ca nu am putu realiza ce mi-am propus, visez mult, si in toate visele sunt in centrul atentiei tuturor, toti baietii se uita doar la mine, iar eu nu le acord nici privire, sunt o inabordabila. Apoi ma trezesc indiferenta si ma gandesc cu ciuda ca sunt o lenesa, macar de m-as apuca sa fac ceva, sa scriu ceva frumos, original care sa tina in timp, insa stiu ca e foarte greu ca nu sunt formata ca scriitoare, ca n-am trait , ca n-am citit atat de mult incat sa stiu cum se poate scrie, sa scriu ceva care va fi nou si revolutionar, si iarasi imi dau seama ca marii scriitori au avut un motiv, un eveniment la baza, o mare iubire, o mare deceptie, o durere, suferinta prin care au trecut mii si mii de motive care acum mie nu-mi trec nici prin cap.

Hm, totul nu e decat un mare rahat si eu ii mai si ridic importanta, nimeni nu poate sa-mi impuna sa merg pe un oarecare drum, ci poate doar sa-mi arate cu degetul directia, eu singura imi voi alege calea. Ma simt singura, vreau cineva sa ma sarute, sa-mi mangaie parul, sa-mi zica cat sunt de frumoasa, si sa nu-mi spuna vorbe goale, sa nu incerce sa-mi arate calea cea dreapta, sa nu incerce nimic, sa stam intinsi in lanul de floarea soarelui si doar muzica lui Bregovic sa se auda in fundal. Scopul meu in viata este sa fiu admirata de toti, dar inca nu mi-am dat seama ce va fi de admirat la mine, sau ce calitati admirabile mi se vor descoperi, da.
Incerc sa-i scot mucul de tigara dintre degetele-i adormite de atata lumina, ma lungesc alaturi si incerc sa-mi pun mana ei sub cap. As adormi, insa ochii si mintea imi lustruiesc gandurile, primii le dau siguranta si infinitate, ultima le da patrunderea vie care nu-i lasa in pasivitatea impaienjenita a viselor. Simt ca ma cuprinde un fel de nostalgie pentru trecutul meu nenorocos, parca acum sunt alta, sunt nou nascuta, sunt tabula rasa, n-am nimic pe creier.
Imi simt mainile inghetate, le las asa pana incep sa ma doara buricele degetelor pana rozul unghiilor pare straveziu, apoi ma duc la chiuveta si dau drumul apei fierbinti peste ele, apa le cuprinde usurel iar din primul impact ca si cum nu apartin corpului meu degetele nu reactioneaza la fierbinteala, apoi ca o sageata senzorii durerii imi razbat in tampla si-mi dau de veste ca degetele nu mai pot rabda. Senzatia de a pune intotdeauna un deget rece pe burta calda, sau pe o parte calda a corpului imi da fiori placuti si-mi face placere sa constat ca sunt o persoana vie, sanatoasa care are reflexele nealterate, ba chiar date la maximum, cu aceasta mandrie incep sa-mi fumez ultima tigara din pachet. Fumul imi inteapa in traseul lui plamanii, imi ia forma pe dinauntru si incearca sa ma distruga, zambesc cand ma gandesc ca nu poate ... inca.

De ce o iubire ma macina in asa fel, urasc cand nu mi se zice ceva despre iubire atunci cand ea exista, dar incep sa cred ca totusi cand iubirea e in joc oamenii devin mai seriosi si se tem foarte mult sa pronunte, sa scoata la iveala sentimentul de teama sa nu fie raniti. Gandacelul acela care mi se urca pe deget si isi desfacea aripile doar cand era in varful degetului ma face sa ma gandesc ca totusi poti vorbi oarecum increzator despre dragoste doar atunci cand stii sigur ca vei „trage la tinta”, cand esti sigur ca ai feed backul pe care-l astepti. De fapt eu inca nu sunt gandacel, eu nu stiu daca am de la cine sa astept acel feed back care sper ma va salva.
Imi place sa calc pe covorul moale dansand si cu fata grava dupa Talijanska ca si cum ceea ce monologul cantaretului descrie imi infatiseaza anume starea mea, vreau doar sa dansez acum, sa fiu singura pe lume.

Plec departe. Ma tem de moarte...
Nu de moarte trebuie sa ma tem acum, ce legatura are asta cu moartea. Ma intind si-mi fac camasa cocolos pe post de perna, ca sa pot privi mai bine lungul raului, as opri ca Faust clipa asta, o fotografiez in minte pentru timpurile care va sa vie. Dunarea curge linistita oglindind in lungul ei azuriul cerului, iar vreau sa arunc dragostea mea in ea. Ce tot imi bat eu capul, ce parca as muri de foame, sau as muri impuscat de glontul nu stiu carui inamic, nimeni nici de gand nu are sa ma impuste, eu am sa traiesc pana la adanci batraneti si voi avea o nostalgie pentru tine pentru ca m-ai parasit atunci sau acum, nu conteaza....Un fluture mare in rotocoale ma curteaza, cred ca ii pare ca sunt buna de aeoroport, dintr-o data-mi simt lacrimile ca inunda obrazul, plang, nu stiu ce m-a apucat, plang tare, nimeni nu ma vede si nimeni nu ma aude, plang cu hohote. Plang cum n-am mai plans de mica, of, doamne, aveam nevoie sa ma descarc, scancesc si apoi imi reprosez ca plang ca proasta.

doua palme

2008-05-05T11:57:00.000+03:00

Sunt ultima picatura de whiskey din sticla rasturnata pe masa ce cauta inghititura, sunt glontul care sfarteca vazduhul cautand o inima, sunt decibelul provocat de melodia ce cauta o ureche, se aude sunetul produs de atingerea in viteza a palmei de obraz, de doua ori.
Treziiiiireaaaa, iar e opt mah? Imi bag picioarele in ea de viata la ora opt, cand in gura ai un gust amar, zici ca mirosi a fericire, dar iti cam pute gura, iar pleoapele cantaresc doua kile, fiecare, iar somnul daca ar fi un personaj real, apoi, aici, in camera mea ar fi intins pe jos la podea, impuscat in cap si cu rana inca fumeganda. Apas pe toate butoanele ca sa opresc soneria telefonului, apoi incerc sa ma ce mi-e mama cand ma-ntind, si in sfarsit copacel cu parul valvoi prind o pozitie verticala pe scara umanitatii, veriga ultima si rationala a regnului animal, iau periuta si pasta de dinti si ma indrept cu pasi nesiguri ca a unui nou nascut in fiecare zi spre buda.
Urmeaza binecunoscutul sunet dublu produs iarasi la atingerea in viteza bla bla bla, cine dracu e asta, ieri cand ma uitam in oglinda eram altfel, imi frec ochii ca-n desene animate pana vad puncte albastre pe faianta, in oglinda totusi ma priveste cineva strain, bagami-as... ce dracu am fumat aseara, ma pisc de mana... tot ala ma priveste, pun mana sub capacul de toaleta si trosnesc cu putere, tot ala...doi, zece...doi, zece, dau proba de voce, si vocea e schimbata. Aaaaaaaaaaaaaa.
Cineva urla in mine, imi vine sa-l vars, sunt eu prins in pielea aceasta, a altcuiva. Ii mai dau doua palme desi ma doare, il sperii sa iasa, ii bag doua degete in ochi, am sa incerc sa stau linstit pe buda, sa apreciez situatia sau ridicolul ei. Asa ceva nu s-a mai pomenit, sa te culci tu, si sa te scoli el, sunt socat aproape, ar fi bine sa lesin, am auzit ca unii se trezesc. Dumnezeii si hristosii...
Imi revin incet incet...opt si douazeci, bagami-as...inca-s in chiloti, cu pasta de dinti pe fata, dar macar sunt iarasi eu, oricum sper ca seful meu sa nu ma astepte cu ochii mitraliera iar, ca-i sparg capul. Rad un pic si-mi invart ciorapii, piesa de imbracaminte care urmeaza neaparat dupa ce am pe mine chilotii, ma enerveaza la culme in filmele porno cand barbatii goi calare pufaiesc din greu cu ciorapii pe ei, albi ciorapii.
Intru la metrou in graba, simt cum curentul produs de trenul care vine imi loveste isteric obrazul, sar cate doua scari odata, incetisor, rupeti-ai gatul, imi soptesc. Ma inghesui cu capul in coafura blondei care a reusit sa se strecoare in fata mea, ca sa nu ma prinda usile. Si-a proptit fundul bombat in mine, apoi gratie masinistului am strans-o in brate, apoi ea pe mine, adulmecam aerul cu respiratie intretaiata langa urechea ei delicata imbracata cu un cercelus cu pietricica albastrie, apoi ne-am privit, si in sfarsit....cineva ne zice ca atentie ca se deschid usile, eu plec in stanga ea in dreapta.
Afara e soare de primavara, stingher parca, imi scot ochelarii striviti, scuip intr-o parte si apoi imi urmez calea de toate zilele prin parculetul fara frunze, dar plin de cacatei de caini de toate rasele.
Incerc pe trotuarul ingust sa depasesc o femeie mai plinuta, dupa doua incercari imi dau seama ca e grasa, brusc ma supar pe green pis, ca vrea ca sa salvam balenele albastre, la un moment mult asteptat cand greutatea corpului i s-a mutat masiv pe un picior, m-am strecurat cu un pardon pe varful buzelor ca o pisica pe langa ea, vrand sa trec fara sa o ating, dar cu rezultate palpabile.
La poarta ma intampina mosul portar, ce mai faci mos Ion, ce sa fac ma plictisesc, pai nu voiai sa devii nemuritor? Cine eu? Aaa da, vreau,pai si ce-o sa faci daca acum te plictisesti. Cred ca o sa ma plictisesc o vesnicie, hai o zi buna, hai...

Sunt cu aripile desfacute, sus, sus de tot, de asupra forfotei orasului, privesc cu cate-un ochi in jos, vad parcul si niste puncte plimbandu-se la brat pe alei ca prin labirinte, vad masinile ca niste gandacei aliniate in randuri, iarasi daca nu ai uitat se aude sunetul produs de atingerea in viteza a palmei de obraz, de doua ori.
Treziiiiireaaaa, gata nu mai urla, bah ce oameni, sa-mi scape berea din mana nu alta. Cine esti tul? Eu, mirat ma uit in spate, ca poate nu mie mi s-a adresat, normal daca stai si asculti dintr-o parte aceasta este o intrebare aproape retorica, pe care de obicei ti-o pui in oglinda cand ai pierdut o gramada de bani la bursa, sau o fata tocmai ti-a aratat cata ceapa valorezi, tu, tu mah, nu te intoarce. Va rog domnule, nu cred ca ne cunoastem ca sa vorbiti in felul acesta cu mine, ai nu ma-nnebuni, domnule dar, hai gata cu fandoseala, ce inseamna toata povestea asta, care poveste domnule, nu ma lua pe mine cu domnule si stiu ca stii la ce poveste ma refer. Parca l-as cunoaste de undeva daca l-as cunoaste. Daca la povestea cu peretele sa stiti ca am sa vi-l vopsesc chiar in seara asta, deja am cumparat vopseaua, are o spranceana ridicata, aa, stati un pic masina aia era a dumneavoastra? Inseamna ca suntem vecini de bloc si nici nu stiam, pfoai da ce fericire pe capul meu, zambesc ca-n desene animate cu dintii mult la vedere, sa stiti ca am un unchi care lucreaza la un service auto foarte bun, plus ca am asigurare la bicicleta, mah da ce spranceana are, sa nu se rupa de la incordare par eu ingrijorat, si de-odata imi da doua palme cam din senin, si doamne dumnezeule daca existi, dar ma indoiesc. In fata mea sta tipul de dimineata, stii tu, ala in al carui piele ma trezisem, imi pica mandibula pe jos, o cautai o stersei de cot si mi-o potrivii inapoi in gura, pentru ca asa ceva nu e posibil, cum ai dat de mine? Eu am dat de tine? Pai tu m-ai gasit, stai asa, trecem pe langa parc, apoi ne intoarcem si ne asezam pe o bancuta, cerul se uita atent la noi, dar noi tacem. Imi arata degetul, cer scuze ca ti l-am strivit, am acasa tifon, lasa. Tacem iar, ne uitam linistiti cuprinsi dintr-odata de o apocalipsa a calmitatii. Nu ma uit pe furis la el, cum as face de obicei, ii am trasaturile inca proaspete in minte, incretiturile fetei le stiu ca pe ale mele, de fapt amandoi ne uitam undeva departe, dupa statuia cu mainile ridicate la cer din centrul parcului, centrul pamantului. Scoate o tigareta o bate tacticos de pachet mi-o intinde mie, dau din cap ca nu, o mai bate odata de pachet apoi o pune la loc.
Nu stiu ce sa cred, ma mir de calmul meu, sunt atat de calm, si eu, crezi ca ar trebui sa ne adresam cuiva, scoate repede tigara, o bate de pachet, tot repede, o prinde cu coltul buzelor si o aprinde in graba, hehe crezi ca ne-ar crede cineva, ma intorc cu toata figura spre el, dar poate nu ni se intampla doar noua, si ce, crezi ca-i doare-n cur pe careva, de fapt da, eu daca nu inteleg ceva, nu pot sa fac pe altcineva sa inteleaga. Da si mie o tigara, pai parca ..., m-am apucat de azi dimineata. Dar tu nu prea esti vorbaret...lasa ca nici tu nu pari Seneca, cine...
Pe ziar cana de cafea a lasat un cerc, iar unde a curs mai mult lichid literele s-au dilatat, transformand presupun cuvantul razboi in ceva nedescifrabil, haotic si ilizibil, intocmai cum ar trebui scris acest cuvant, nu ma pot misca ca sa-mi largesc arealul vizibilitatii, imi vad creioanele ascutite bine cu care imi place sa desenez pe orice suprafata care ramane curata dintr-un raport sau dare de seama. Sorb incet din cana, imi tin buzele lipite de fierbinteala cafelei pana durerea devine insuportabila, apoi imi musc buza amortita.
Iau din biblioraft raportul despre constructia care urmeaza sa fie finantata, dar nu-mi pot inchipui decat cum se pun caramizile una cate una, cum se ridica schelele incet cu rabdare si calcule, cum mortarul incet se intareste. Ma sufoc, am pieptul strans ca-ntrun cleste, respir aer fierbinte, alerg spre baie si imi bag claia de par sub jetul rece al robinetului. Simt cum fierbinteala ma lasa, sunt lava incandescenta ce ma scurg de pe versantul unui munte, ard totul in calea mea, nu am mila de nimic, deshidratez orice imi iese in cale, sunt focul vesnic care mocneste in pieptul vulcanului si care astazi am explodat, oxigenul imi da puterea eterna, simt raceala raului cum ma raneste.
Merg incet nu ma grabesc, pentru ca ma intalnesc cu ea, trebuie sa fiu la sapte, insa voi intarzia un minut doua, sa nu zica ca sunt disperat cu punctualitatea. Ma gandesc sa-i cumpar o floare, insa mi-e rusine de lumea care se uita si ma judeca, pana imi dau seama ca mi-e indiferent ce crede lumea, ce te uiti mah, mind your own business, ce mah? Imi plac trandafirii albi, ei ii plac trandafirii frumosi, sunt ghimpele mic si ascutit de pe trandafirul tinut cu sfintenie langa inima celei mai frumoase fiinte de pe pamant, oups, imi pare rau ca te-am impuns in degetel, picatura din sangele tau sarat de culoare petalelor s-a scurs pe mine.
Sta cu degetul in gura si cu ochi tristi ma priveste, eu o privesc neajutorat cu mainile in buzunare, vrei sa ti-l tin eu, nu nu, e al meu. Mergem de-a lungul aleii cu fetele ganditoare, din cand in cand isi suge degetul cu suferinta neprefacuta in ochi.
O simt cum ramane un pic in urma nehotarata, ma ia de mana totusi, ma iubesti, o privesc de sus prin ochii mei inalti si dau din cap, din cauza nopdului din gat nu pot vorbi. Am sange pe mana, de pe mana ei, suntem acum uniti prin sange, ce? Au, ia seama ca se spala greu, nu conteaza.
Sunt adancit in visul copilariei cand o nuia e calul meu nazdravan, si cainele mi-e scutier de nadejde in uciderea balaurului, taurul bunicului, care conduce o armata de falnice urzici. Calul multifunctional devine automat cea mai de nadejde sabie, cu care secer urzicile fara mila, dar cum conducatorul lor, taurul nu prea e de acord cu uciderea in masa, ma ajuta cu o impunsatura in partea moale a spatelui sa-mi iau elan in planul de retragere. Zac fara suflare, printre lesuri de urzici, in mana simt pulsul unei inimi, iar scutierul meu devotat ma linge pe fata. Trezireaaaaaaaa, bagami-as iar e ora opt, am un gust dulce de sarut pe gura, iar in mana simt sanul ei, astept totusi infrigurat cele doua palme. Cineva imi ciufuleste ciuful, doamne visez oare, multumesc doamne, nu stiam ca esti asa credincios. acum da.
In fata zorilor ma simt altcineva, cel dinauntrul meu acum e la suprafata, nu cad prada panicii, acum am doi ochi noi, simturile ascutite, perceptia diferita si calculata, si urme de palme pe obraz.